Iisus Hristos ca Logos Creator la Sfantul Atanasie cel Mare

Extras din referat Cum descarc?

I Preliminarii
In secolul al IV-lea, istoria Bisericii a fost marcata pe plan teologic de disputele ariene si pnevmatomahe, care au determinat derularea unei actiuni sustinute si eficiente pentru combaterea si condamnarea acestor erezii, dar mai ales pentru formularea doctrinei trinitare care, aprobata de Sfintii Parinti intruniti la Niceea (325) si Constantinopol (381) si de consensul general al Bisericii, a devenit teologie normativa pentru secolele urmatoare si in contextul ecumenic de astazi. In acelasi timp, Biserica, prin scolile ei teologice, dar apeland si la tezaurul extraordinar oferit de cultura si filozofia greaca sau latina, pe care l-a pus in folosul ei increstinandu-l, a format personalitati teologice care prin gandirea, scrisul si trairea lor spirituala de exceptie au conturat secolul de aur in literatura patristica. In prim plan s-a situat teologia trinitara, care trebuia sa ofere crestinilor garantia cunoasterii si marturisirilor adevarurilor de credinta mantuitoare. Biserica abia iesise de sub teroarea ultimului val de persecutii declansat de imparatul Diocletian (284-305) prin care se urmarea desfiintarea ei, lucru chiar crezut de cei care s-au poticnit in credinta si au preferat in locul martirajului negarea lui Hristos Domnul. Biserica crestina a marturisit inca de la inceput ca revelate doua invataturi cu privire la persoana si firea cuvantului, cea de-a doua persoana a Sfintei Treimi: pe de o parte dumnezeirea Sa, adica egalitatea cu Tatal si cu Duhul Sfant dupa fire, iar pe de alta parte distinctia personala in Sfanta Treime. In veacurile primare aceasta invatatura nu a fost formulata foarte clar, neexistand clarificate intru totul distinctia persoanelor in unitatea fiintei Treimii, datorita greutatilor intampinate in teologhisirea asupra Sfintei Treimi, imprumutandu-se multi termeni si expresii din gandirea antica.
Intruparea Logosului Hristos a facut in primele secole ale istoriei Bisericii crestine, obiectul multor controverse, fundamentari si precizari, incepand chiar cu Sfintii Apostoli si, in special, cu Sfantul Ioan Evanghelistul (1, 1-3) si Sfantul Apostol Pavel, trecand apoi in ,,elaboratele filosofice" ale Sfantului Iustin Martirul si Filosoful si ale celorlalti apologeti, apoi in Scoala alexandrina a lui Clement si Origen influentati uneori de gandirea greaca si de Filon si continuand cu Parintii Capadocieni.
Rolul decisiv in precizarea teologica a continutului notiunilor de ,,Logos" si ,,mantuire" l-a avut Sfantul Atanasie, care, pe drept cuvant, a primit din partea Bisericii, apelativul de ,,cel Mare".
II Viata si opera Sfantului Atanasie cel Mare
A vorbi despre Sfantul Atansie cel Mare inseamna a evoca unul din capitolele cele mai glorioase ale gandirii si vietii crestine a veacului al patrulea. Ierarh de mare prestigiu, teolog profund si inflacarat aparator al credintei ortodoxe, Sfantul Atanasie continua sa inspire munca si rugaciunea credinciosilor, sa stimuleze cugetarea teologica, cu aceasi prospetime si vigoare ca si atunci cand glasul sau rasuna de pe scaunul patriarhal din Alexandria. Sfantul Atanasie a desfasurat o activitate teologica bogata, teologia lui fiind determinata negativ, de arianism, de necesitatea de a se apara impotriva calomniilor aduse lui de arieni, precum si de nevoia de a combate si invinge doctrinar aceasta erezie, iar pozitiv, de marea lui iubire fata de Cuvantul intrupat si fata de Lucrarea lui mantuitoare, iubire care i-a ramas in permanenta intiparita in tot timpul vietii sale.
Astfel, in buna parte, teologia Sfantului Atanasie, in deosebi Hristologia sa, este una dintre contributiile nepieritoare ale gandirii patristice la inaltarea maretului edificiu al teologiei crestine.
Sfantul Atanasie cel Mare s-a nascut la Alexandria, in anul 295 unde a primit o educatie crestina aleasa. In anul 312 a ajuns lector, iar in anul 318 a fost hirotonit diacon. Dupa aceasta data, a ajuns in functia de secretar patriarhal. Ca diacon si ca secretar il insoteste pe episcopul Alexandru la sinodul de la Niceea in anul 325, unde joaca un rol decisiv in combaterea arianismului si in condamnarea lui Arie. Dupa moartea Episcopului Alexandru a fost ales episcop al Alexandriei la 8 iunie 328. Episcopatul sau a durat 45 de ani, suferind cinci exiluri unde a luptat impotriva ereziilor si reusind sa impiedice inlocuirea simbolului niceean cu cel de la Rimini. Il sprijina pe Sfantul Vasile cel Mare in stradania pentru pacificarea religioasa a Orientului. Scrie mult contra arianismului si apoi impotriva apolinarismului. A murit in luna Ianuarie a anului 373, dupa 20 de ani petrecuti in exil.


Fisiere in arhiva (1):

  • Iisus Hristos ca Logos Creator la Sfantul Atanasie cel Mare.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare. Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!