Iisus Hristos

Activitatea lui Mesia sau a Mantuitorului Hristos a fost precedata cu putin de cea a lui Ioan Botezatorul, care ducea viata de ascet si boteza in Iordan, in asteptarea Celui <<mai mare>> decit el (Luca 3, 16), adica a Mantuitorului, pe Care L-a primit si L-a botezat.

Pentru predica lui necrutatoare, Ioan Botezatorul a fost arestat si inchis de regele Irod Antipa (4 i.d.Hr. - 39 d.Hr.), fiul lui Irod cel Mare (39 i.d.Hr. - † 4 i.d.Hr.) la palatul Macherus si decapitat (Matei 14, 3-12; Marcu 6, 16-29; Luca 3, 19). Ucenicii lui Ioan s-au mentinut citeva zeci de ani. Dintre ei, au fost la inceput Apostolii Andrei si Ioan, care au urmat apoi Mantuitorului Hristos (Ioan 1, 37 si 40).

Mesia sau Mantuitorul Hristos este o personalitate unica, fara egal in istoria omenirii. Asupra vietii Lui s-au scris si se scriu numeroase lucrari si studii, autorii lor interpretind viata si opera Sa in functie de ideile lor istorice, filozofice, sociale, politice si economice. De aceea el este prezentat rind pe rind ca un ginditor, un filosof, um moralist, un idealist visator, un reformator, un vizionar .

Pentru crestini insa, Iisus Hristos este o persoana divino-umana, este Fiul lui Dumnezeu, Care s-a intrupat din Fecioara Maria si a vietuit ca persoana istorica in timpul imparatilor romani August (31 i.d.Hr. - 14 d.Hr.) si Tiberiu (14-37). Istoria nu prezinta viata Sa dumnezeiasca, aceasta facindu-se la alte discipline teologice, ci se ocupa numai de viata Sa omeneasca.

Iisus Hristos s-a nascut in zilele lui Irod, regele Iudeii, si ale procuratorului roman Quirinius, guvernator al Siriei, (Luca 2, 2), in timpul imparatului Augustus, cu citiva ani inaintea erei crestine, al carui inceput a fost stabilit de Dionisie cel Mic († 540) - originar din provincia romana Scythia Minor sau Dacia Pontica (Dobrogea in 753 a.U.c.

In genere, istoricii accepta ca Iisus Hristos s-a nascut cu 4 sau 5 ani mai inainte de 753 a.U.c., si nu cum gresit a stabilit Dionisie cel Mic.

Mai tirziu, traditia crestina a fixat si ziua nasterii Mantuitorului Hristos la 25 decembrie in fiecare an.

Evenimentele mai insemnate din viata Mantuitorului

Din Sfintele Evanghelii, cunoastem ca Iisus Hristos s-a nascut in Iudeea, la Bethleem, cu prilejul unui recensamint facut sub impartul Augustus, in timpul procuratorului Quirinius, cum am mai spus (Luca 2, 2). Din cauza poruncii regelui Irod de a ucide pruncii din Iudea <<de doi ani si mai jos>> (Matei 2, 16), Fecioara Maria si batrinul Iosif au plecat cu pruncul Iisus in Egipt, de unde s-au intors dupa moartea lui Irod si s-au stabilit la Nazaret, in Galileea (Matei 2, 13-23), in timpul regelui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. La virsta de 12 ani, mergind la templul din Ierusalim, cu prilejul sarbatorii Pastelui, s-a ratacit de parintii sai si a fost gasit dupa trei zile in templul din Ierusalim, in mijlocul invatatorilor. De la Ierusalim, s-a intors cu parintii Sai la Nazaret, unde a trait pina la virsta de 30 de ani (Luca 2, 42-51) .

Ipotezele unor cercetatori rationalisti, dupa care Iisus ar fi invatat inaltele idei pe care le-a predicat, la preotii din Egipt, sau in alte tari (India), sint simple inchipuiri, si nu au nici un temei istoric.

Iisus Hristos si-a inceput misiunea Sa la virsta de 30 de ani, pe malurile Iordanului, nu departe de comunitatile esenienilor, printre ucenicii lui Ioan Botezatorul. Primii Sai discipoli au fost discipolii lui Ioan Botezatorul, ca Ioan si Andrei (Ioan 1, 37 si 40).

Cind Iisus afla de arestarea si moartea Sfintului Ioan Botezatorul de catre Irod Antipa, se retrage in Galileea, unde incepe sa invete in orasele din jurul lacului Ghenizaret, numit si Marea Galileei sau Marea Tiberiadei si in tinutul Decapolis, adica tinutul celor zece cetati, unde pe linga iudei, se aflau si greci. El si-a ales doisprezece Apostoli si invata in zilele Sabatului in sinagogile iudeilor. Iisus se adreseaza de preferinta oamenilor simpli, celor umili si bolnavi: orbi, paralitici, leprosi, indraciti, precum si vamesilor, carturarilor si farseilor in sinagogi, pe drumuri, in satele si orasele din Galileea, Iudeea si Samaria.

Durata activitatii publice a Mantuitorului nu este sigur cunoscuta din cauza deosebirii dintre Evanghelistii sinoptici Matei, Marcu si Luca, care vorbesc de un singur Paste, si Evanghelistul Ioan care vorbeste de trei Paste la care a participat El, ceea ce arata ca activitatea Sa a durat peste trei ani.

Dupa datele cele mai probabile, rezulta ca Iisus Hristos a trait mai mult de 33 de ani, cit se crede in mod obisnuit, anume 35-36 de ani, socotind data nasterii Lui in 749-748 a.U.c., iar data mortii in anul 783 a.U.c. sau si ceva mai mult, daca se va fi nascut inainte de 748 a.U.c.

Din activitatea mesianica a lui Iisus Hristos, Evanghelistii au retinut: botezul Lui de catre Ioan in apele Iordanului (Matei 3, 13, 17, Marcu 1, 9-11), chemarea Apostolilor (Matei 10), propovaduirea Sa insotita de minuni in Galileea, Iudeea si Ierusalim, intrarea Sa triumfala in Ierusalim, prinderea, judecarea, condamnarea, rastignirea pe cruce, moartea, invierea si inaltarea Lui. In vreo trei ani de misiune publica, Iisus Hristos a desfasurat o activitate extraordinara ca invatator, profet si facator de minuni, care, pe de o parte a facut o impresie puternica asupra poporului, iar pe de alta a stirnit ura conducatorilor religiosi ai iudeilor .

In cele din urma, Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procuratorului roman Pontiu Pilat (26-36 d.Hr.), la instigatiile conducatorilor iudei si judecat de marele arhiereu Caiafa si de Sinedriul iudeilor. Vina care s-a adus lui Iisus Hristos de conducatorii iudei este religioasa si politica. El este acuzat de blasfemie, pentru ca S-a declarat pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Iata cuvintele lor: <<Pentru lucru bun nu aruncam cu pietre asupra Ta, ci pentru hula si pentru ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu>> (Ioan 10,33). Intr-adevar, Mantuitorul a declarat: <<De la Dumnezeu am iesit si am venit>> (Ioan 8, 42) si <<Eu si Tatal una sintem>> (Ioan 10, 33). Totodata a fost acuzat ca s-a facut pe Sine <<regele iudeilor>> (Ioan 18, 33-37; 19-22), ceea ce in ochii conducatorilor iudei constituia o mare teama politica.

Conducatorii iudeilor se temeau foarte mult de romani, sa nu le nimiceasca tara si neamul si afirmau: <<De-L vom lasa asa, toti vor crede in El si vor veni romanii si ne vor lua si locul si neamul>> (Ioan 11, 48). De aceea, dupa opinia marelui arhiereu Caiafa, << este mai de folos sa moara un om pentru popor, decit sa piara tot neamul>> (Ioan 11, 50). Astfel s-a ajuns la condamnarea lui Iisus Hristos la moarte prin rastignire pe cruce, sub regele Iudeii Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare.