Grigorie V, Patriarhul Constantinopolului

Introducere

Lumea ortodoxă sud-est-europeană a fost supusă la numeroase transformări politice şi sociale ce au influenţat felul de manifestare al popoarelor din această zonă, ducând la formarea unui anumit model de înţelegere a istoriei şi a desfăşurării ei, dar mai ales a felului cum trebuie să se acţioneze pentru împlinirea dezideratelor politice. Putem vorbi de un model balcanic de existenţă şi manifestare politică. Imperiul bizantin, gândirea greacă şi slavă, precum şi exemplul politico-social otoman au individualizat lumea balcanică, ce rămâne distinctă până în zilele noastre .

Europa de Sud-Est constituie o regiune de o importanţă geopolitică deosebită pentru mişcarea ideologică vest europeană, care promovează principiile definitorii ale absolutismului monarhic şi teoriile cu privire la Statul întemeiat pe dreptate, raţiune şi filantropie .

În acest context, Patriarhul ecumenic devine conducător al naţiunii creştine, un regent al unui imperiu aservit. Această unitate a Ortodoxiei a fost realizată de Imperiul otoman printr-o unică autoritate administrativă, ce ocolea doar Imperiul ţarist. La susţinerea efectivă a acestei unităţi ortodoxe în sistemul administrativ otoman a contribuit ierarhia şi clerul grecesc al Patriarhiei ecumenice, precum şi familiile aristocraţilor fanarioţi, ale negustorilor şi intelectualilor eleni. Dar, această unitate ortodoxă a fost sfărâmată tot de elementul grecesc din Imperiul otoman, care a declanşat Revoluţia de eliberare naţională din 1821. Secolul al XIX-lea, caracterizat ca secol al revoluţiilor şi reacţiunilor, a dus la dezmembrarea marilor imperii şi la formarea naţiunilor .

Astfel, la începutul secolului al XIX-lea, Patriarhia de Constantinopol avea încă în juridicţie 138 de mitropolii şi episcopi. Evoluţia ei ulterioară a urmat cursul evenimentelor politice şi religioase care s-au desfăşurat în Balcani începând cu anul 1821 .

În acest context politic, Patriarh al Constantinopolului a fost Grigorie al V-lea, cu acest nume, păstorind în trei etape cu întreruperi: 1797-1798; 1806-1808; 1818-1821 .

I. Grigorie V, Patriarhul Constantinopolului – repere biografice

Grigorie V s-a născut în prima jumătatea a secolului al XVIII-lea (1745) la Demetsana, fiind fiul lui Ioan şi Asimina Angelopoulos . A a primit la botez numele de George. A fost un elev strălucit fiind îndrumat de faimosul Atanasie Vousopoulos . Apoi a studiat la Atena, Smirna şi Patmos . La Atena a fost îndumat de faimosul Atanasie Vousopoulos.

În anul 1770 a avut loc războiul ruso-turc. Forţele ruseşti au capturat fortul şi portul din Navarino şi împreună cu forţele greceşti au avansat în interiorul Peloponezului, dar au fost învinşi la Tripoli. Guvernatorul turc împreună cu forţele albaneze au pus stăpânire pe Peloponez timp de 10 ani . În acest context politic, tânărul George a plecat voluntar şi a intrat la mănăstirea Strofades. Aici a fost călugărit cu numele de Grigorie şi apoi a fost hirotonit. La scurt timp a plecat de la această mănăstire spre Patmos, unde a studiat filosofia şi filologia antică greacă.

Între timp la Smirna, era mitropolit Prokopios şi l-a hirotonisit pe părintele Grigore ca arhidiaconul metropolei, dându-i şi funcţia de cancelar. Mai târziu a fost hirotonit preot, slujind cu multă dăruire şi făcând multe milostenii celor sărmani.

În anul 1785, mitropolitul Prokopios a fost numit pe scaunul Constantinopolului iar Sfântul Grigore a fost ales pentru postul vacant de episcop din Smirna . Sfântul avea pe atunci 39 de ani. A fost ales la 14 octombrie 1785, pentru caracterul său sobru şi distins, pentru curăţenia şi simmplitatea vieţii şi pentru zelul său în apărarea Ortodoxiei.