Intrebare relativ comuna (poate nu chiar banala): Exista Dumnezeu? Nu exista un raspuns clar. Si asta pentru ca nimeni nu stie, lumea crede sau nu ca El exista. Disputele sunt aprinse si se invart in general in jurul raspunsului -- intrebarea este considerata legitima. Se compun argumente, se cauta dovezi, sunt exprimate dezamagiri.
Dar este intrebarea o intrebare legitima?
Sa acceptam "existenta" unui Dumnezeu ipotetic -- sa ne imaginam cum ar fi daca ar exista Dumnezeu. Pentru a putea sa ne autoanalizam in aceasta situatie oarecum stranie trebuie sa inzestram acest ipotetic Dumnezeu cu trei atribute: acela de a fi atotputernic, de a fi cauza prima si eficace a creatiei, de a "exista" in si in afara acestei creatii. (Prin "creatie" ma refer la mediul din jur pe care il putem percepe cu ajutorul simturilor si intelegerii -- actuale si potentiale)
Deja intrebarea referitoare la existenta lui Dumnezeu pare tocita -- si doar in prezenta acestei teribilei ipoteze. Ce inseamna existenta? Inseamna "tangibilitate" in aceasta lume, in creatie? Dar daca acceptam ca Dumnezeu "este" si in afara creatiei, cum exprimam acest mod de a fi in termeni de "existenta"? Ce inseamna fiinta in afara creatiei -- in afara mediului in care putem sa intelegem si sa simtim?
Am inzestrat Dumnezeul ipotetic cu trei atribute. Al treilea atribut, acela de a exista, este in fapt doar o concluzie a celorlalte doua. Nu este deci esential. Ipoteza are aceeasi tarie si in absenta lui. Si atunci, nu e intrebarea "Dumnezeu exista" similara cu mii de alte intrebari pe care ni le putem pune: Este Dumnezeu verde? Este alb cu dungi gri? Daca ar purta pantofi, ce numar ar purta? Straniu, noi alegem dintre aceste mii de intrebari intrebarea care se refera la acest atribut putin mai complicat -- existenta. Are aceasta preferinta a noastra vreo legatura cu fiinta lui Dumnezeu, ipotetic sau nu?
La urma urmei, intrebam ce vrem de fapt sa intrebam? Nu exista o alta intrebare in spatele acesteia? Cred ca nu ne referim la "existenta" lui Dumnezeu in afara creatiei -- pentru ca in afara creatiei nu putem patrunde decat prin amabilitatea unor cuvinte ca "dincolo" -- ne intereseaza asadar daca Dumnezeu exista in lumea aceasta. Nu e mai bine atunci sa intrebam direct, fara ocolisuri: Exista Dumnezeu pentru mine? Dar noua ne place extinderea unei probleme oarecum personale la dimensiuni cosmice.
Odata facut acest pas dincolo de intrebarea initiala descoperim, poate cu surprindere, ca drumul in lumea de dincolo de aceasta oglinda interogativa nu se opreste aici.
Unul din urmatorii pasi pe una din potecile posibile: de ce intereseaza "existenta" lui Dumnezeu in raport cu propria persoana? Nu cumva ne preocupa propria noastra "existenta"?
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
