Epoca Sfântului Constantin cel Mare

Cuprins referat Cum descarc?

Introducere/ pag.4
I. VIATA SF. CONSTANTIN CEL MARE/pag. 5
I.1. VIATA DE FAMILIE/ pag. 6
I.2. BOTEZUL LUI CONSTANTIN/ pag. 7
II. URMARILE CONVERTIRII IMPARATULUI CONSTANTIN/ pag. 7
III. IMPERIUL LUI CONSTANTIN-ZIDIREA CONSTANTINOPOLULUI/ pag.8
IV. CRESTINAREA IMPERIULUI- EDICTUL DE LA MILAN/ pag. 9
V. POLITICA INTERNA A IMPARATULUI CONSTANTIN/ pad. 11
VI. ACTIVITATEA POLITICA SI MILITARA LA DUNAREA DE JOS/ pag.12
VII. MOARTEA IMPARATULUI CONSTANTIN/ pag. 14
Concluzia/ pag. 17
Bibliografia/ pag. 18

Extras din referat Cum descarc?

Introducere
Sf. Imparat Constantin cel Mare este una dintre cele mai importante personalitati din istoria bisericii universale, deoarece, prin politica sa a reusit sa scoata crestinii de sub jugul persecutiilor si le-a redat libertatea.
Personalitate sfantului a fost privita contradictoriu de catre istorici.In timp Biserica Ortodoxa il venereaza ca sfant, iar Biserica Romano-Catolica ii atribuie supranumele de ,,cel mare", protestantii si unii cercetatori il profaniil caracterizeaza ca pe un mare om politic, care condus de interese personale si de stat a servit Biserica ca mai apoi sa se foloseasca de ea. Ca argumente se poate mentiona faptul ca dupa convertire si-a pastrat titlul de ,,pontifex maximus", tolerand inca paganismul. Se considera ca acest titlu si l-a pastrat pentru a-si mentine autoritatea asupra paganilor si nu pentru ca nu ar fi fost convins de religia crestinilor.
Momentul convertirii Sf. Constantin la crestinism reprezinta un moment de schimbare pentru Biserica Ortodoxa, din acel moment, aceasta intra intr-o perioada de progres si de inflorire. Prin edictul de Milan din 313, Sf Constantin ofera Bisericii libertate deplina in intreg Imperiul Roman.
Daca politica sa economica, militara sau externa i-a adus numele de ,, cel mare", legaura s-a cu Dumnezeu si cu Biserica i-a adus calitatea de ,,sfant intocmai cu apostolii".
Aceasta calitate ii este recunoscuta si astazi, amintind faptul ca domnia sa a reprezentat cea mai mare schimbare pe care a cunoscut-o istoria Bisericii, iar incetarea persecutiilor a introdus crestinismul intr-o noua etapa de accea faptele imparatului au constituit elementele ce i-au oferit aceasta calitate.
I. VIATA SF. CONSTANTIN CEL MARE
Constantin cel Mare (Flavius Valerius Constantinus) s-a nascut in orasul Naissus din Moesia Superior (Nis, Iugoslavia) in jurul anului 274, ca fiul mai mare a lui Constantius Chlor si al Elenei (Flavia Iulia Helena), prima sa sotie . S-a nascut in vremea cand in perioada in care Imperiul roman era condus de imparatii Diocletian si Maximian, cu titlul de augusti si de Galeriu si Constantius in calitatede cezari.Diocletian , pentru o mai buna cunoastere a imperiului l-a numit cu titlul de augustsi imparat pe sau Maximilian, dandu-i subadministrare Apusu, astfel luand nastere modul de conducere in doi, numit diarhie. Mai tarziu, fiecare augus si-a luat cate un ajutor sub numele de cezar, si anume: Diocletian pe Galeriu, iar Maximian pe Constantius Chlor, tatal Sf. Constantin, luand nastere conducerea in patru, tetrarhia.
In anul 305, Diocletian si Maximian se retrag, preluand titlul de augusti Galeriu in Orient si Constantius Chlor in Occident,iar in anul 306, dupa moartea lui Constantius Chlor, armata il proclama drept august pe Constantin. Dupa inlaturare lui Maxentiu de la putere, in lupta de la Podul Vulturului (Pons Milvius) din 312, Constantin ramane singurul imparat in Ocident, in timp ce in Orient stapnea cumnatul sau Liciniu (sotul surorii lui, Constantia). In timpul luptei cu Maxentiu, Constantin are celebra viziune relatata de istoricul Eusebiu de Cezareea in lucrarea sa ,,Vita Constantini": ,,Catre Acesta, deci, si-a inaltat el glasul in rugaciune, rugandu-se Lui si implorandu-L sa-i descopere cine este El si sa-si lase dreapta Sa asupra telului care-i sedea inainte. Si cum sedea imparatul inaltind staruitoare rugaciune, i s-a aratat un semn cu totul fara seaman de la Dumnezeu; carui semn - daca 1-am fi aflat din gura altcuiva - poate ca nu ne-ar fi tocmai usor sa-i dam crezare; dar de vreme ce insusi imparatul, purtatorul de biruinta, ne-a destainuit aceste lucruri noua insine, celor ce scriem aceasta carte, anume mult mai tarziu, cand am fost socotiti vrednici de cunostinta si de prezenta sa" (iar el adaugase spre Incredintarea vorbelor sale puterea juramintelor), cine - ma-ntreb - ar mai putea pune la indoiala exactitatea istorisirii, mai ales ca, intre timp, viitorul avea sa aduca el insusi marturie despre adevarul ei? Deci cam pe la ceasurile amiezii, cand ziua incepuse sa scada, zicea Constantin ca vazuse cu ochii sai chiar pe cer, strajuind deasupra soarelui, semnul marturisitor de biruinta al unei cruci intocmite din lumina si ca odata cu ea putuse deslusi un scris glasuind: - Sa. biruiesti intru aceasta.; dupa care, la vederea unei asemeni privelisti fusesera cuprinsi de uimire si el si intreaga oaste..." precum si de apologetul crestin Lactantiu, tutorele lui Crispus, fiul lui Constantin (,,De mortibus persecutorum"). Evenimentul relatat in cele doua lucrari constituie actul prin care s-a explicat convertirea lui Constantin cel Mare la crestinism. 
Dupa convertirea lui Constantin, in anul 313 acesta proclama ,,Edictul de la Milan" prin care oprea persecutiile asupra crestinilor si le oferea libertate religioasa acestora.
Neintelegerile dintre Constantin si Liciniu, au dus la infrangerea si uciderea lui Liciniu, astfel Constantin ramane, din anul 324 si pana la moarte, singurul imparat al imperiului, desavarsind politica de guvernare initiata de Diocletian.

Fisiere in arhiva (1):

 Epoca Sfantului Constantin cel Mare.docx

Bibliografie

-  Babus, Pr. Dr. Emanoil, ,,Bizantul -  istorie si spiritualitate", Bucuresti, 2003.
-  Chifar, Pr. Nicolae, Istoria crestinismului, vol. I, Ed, Universitatii ,, Lucian Blaga, Sibiu, 2007.
-  Eusebiu de Cezareea, ,,Viata lui Constantin cel Mare", in colectia ,,Parinti si Scriitori Bisericesti", vol. XIV, traducere si note Radu Alexandrescu, studiu introductiv de Prof. Dr. Emilian Popescu, EIBMBOR, Bucuresti, 1991.
-  Popescu, Prof. Dr. Emilian, Curs pentru anul I, sectia Pastorala, Facultatea de Teologie Ortodoxa, Bucuresti, 1993, vol. I.
-  ,,Vietile sfintilor" vol. IX (mai), Ed. Episcopiei Romanului si Husilor.