Pentru faptul ca omul cuprinde in sine toata complexitatea vietii divine, Sfintii Parinti atribuie caracterul de ,,chip al lui Dumnezeu" unei multimi de insusiri ale fiintei umane. Fiecare insusire reprezinta o trasatura a ,,chipului", toate se impartasesc de ,,chipul lui Dumnezeu" dar nu exclusiv, caci el nu trebuie cautat numai intr-o parte a fiintei umane, ci in toate. Adevarurile pe care le-au formulat Sfintii Parinti au caracter dinamic, paradoxal si antinomic: pe de o parte, omul este inzestrat, ,,dupa chipul lui Dumnezeu" cu libertatea de a alege, care nu poate fi distrusa prin pacat; pe de alta parte, el este ,,chipul ceresc", continutul pozitiv al ,,chipului" care este comuniunea cu Dumnezeu, in virtutea careia ,,fiinta umana inainte de pacat era imbracata in Cuvantul si in Duhul Sfant" . Sfintii Parinti nu ofera nicaieri o teologie organica a ,,chipului"; daca ne ofera elementele unei sinteze, sinteza insasi lipseste. In acest sens, pe buna dreptate arata teologul Vladimir Lossky: ,,cand vrem sa gasim in scrierile Parintilor o definitie limpede a ceea ce in noi constituie chipul dumnezeiesc riscam sa ne pierdem printre afirmatii diverse, care, fara a fi potrivnice unele altora, nu pot reduce chipul la vreo parte a fiintei umane. Intr-adevar, uneori se atribuie caracterul de chip al lui Dumnezeu demnitatii imparatesti a omului, superioritatii sale in lume sensibila, alteori se vrea vazut in firea sa duhovniceasca, in suflet sau in partea principala si conducatoare (ighemonikon) a fiintei sale, in minte (nous), in facultatile superioare ca inteligenta, ratiunea (logos) sau in libertatea proprie omului, facultatea de a se determina din interior - avtexousia - in virtutea careia omul este adevaratul principiu al actelor sale. Cateodata chipul lui Dumnezeu este asimilat cu o calitate a sufletului, cu simplitatea lui, cu nemurirea lui, sau cu facultatea de a-L cunoaste pe Dumnezeu, de a trai in legatura cu El, cu puterea de participare la Dumnezeu, cu salasluirea Duhului Sfant in suflet. De asemenea, Parintii vorbesc in operele lor ca nu numai sufletul dar si trupul omenesc ar fi partas la calitatea de chip, ar fi creat dupa chipul dumnezeiesc" . Astfel, pe parcursul a mai multor pagini, Sfantul Grigorie de Nyssa, cugeta foarte frumos despre: producerea sunetului, gust, suflet, lacrimi, ras, vis, inima, ficat, aratand astfel ca: ,,acest chip nu-i legat doar de o anumita portiune din trup si nici vrednicia omului nu depinde de vreo calitate deosebita a lui, ci vrednicia acestui chip sta in legatura cu intreaga omenire. Iar drept marturie sta faptul ca toti oamenii sunt dotati cu puterea de judecata si de hotarare" . Vorbind despre starea de noblete a omului creat ,,dupa chipul lui Dumnezeu", Origen arata in omiliile sale la Cartea Facerii: ,,De aici sa consideri cata maretie a pus Dumnezeu in om, intrucat il situeaza alaturi de soare, de luna si de alte lucruri minunat... Insa, daca te gandesti ca maretia omului consta mai ales in chipul si asemanarea lui Dumnezeu, lucru pe care nu l-a spus nici despre pamant, nici despre soare sau despre luna, atunci intr-adevar vrednicia lui este mai presus de orice asemanare. Dar dincolo de toate acestea, vrednicia lui creste prin faptul ca numai el este sortit sa faca parte din imparatia cerurilor" . Intr-o forma mult mai clara, acelasi Grigorie, episcopul Nyssei, arata calitatea de imparat a omului, spunand: ,,caci nu era firesc sa apara stapanul inainte de supusi, ci intai trebuia pregatita imparatia si abea dupa aceea urma sa aiba loc primirea suveranului" , sau: ,,iata de ce omul a fost introdus ultimul intre creaturi, nu pentru ca ar fi fost aruncat la urma ca un dispretuit, ci ca unul care inca din clipa nasterii se cadea sa fie imparat peste supusii sai" . Conform Revelatiei divine, omul este creat din trup si suflet. Trupul este din materia comuna Cosmosului, iar natura sufletului are o inrudire speciala cu Dumnezeu. ,,Omul este inrudit cu Dumnezeu" , spune Sfantul Grigore de Nyssa. El explica de ce natura omului se sustrage consideratiei teoretice - atheoretos - adica nu poate fi cuprinsa intr-o formulare definitiva deoarece este mai usor sa cunosti cerul decat pe tine insuti" . Omul ramane un mister si devine preotul intregului cosmos: ,,in calitate de pamant sunt legat de viata de jos, dar fiind si o particica dumnezeiasca, eu port in mine dorinta vietii viitoare" . Astfel, datorita modului in care a fost creat, omul poate participa la viata divina, este ,,neamul lui Dumnezeu" si din acest motiv ,,chipul" anticipeaza indumnezeirea.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
