Duhul Sfânt

INTRODUCERE

Ellen White afirma că „adevărul nu are nimic de pierdut în urma unei cercetări amănunţite.” Înţelegerea Persoanei Divine a Duhului Sfânt este de maximă importanţă pentru creştinul de astăzi, pe de o parte confruntat cu carismatici (în care se pune accentul pe manifestarea darurilor atribuite Duhului Sfânt în detrimentul Cuvântului scris) şi pe de altă parte cu antitrinitarieni (monarhianismul – dinamic şi modalist, arianismul, pneumatomahismul, montanismul).

În contextul actual al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea există un curent antitrinitarian, care neagă Persoana Duhului Sfânt, dar nu şi Divinitatea. Fiind mai uşor să dărimi decât să construieşti, antitrinitarienii sunt nehotărâţi cu privire la ce este Duhul Sfânt: ori mintea lui Dumnezeu, ori manifestarea lui Dumnezeu, ori persoana Tatălui sau a Fiului.

Prin această lucrare dorim să cunoaştem, în primul capitol, de ce Duhul Sfânt este o Persoană, aşa cum Tatăl este o Persoană şi Fiul este o Persoană, iar în al doilea capitol, de ce Duhul Sfânt este Divin, în aceeaşi măsură în care Tatăl este Divin şi Fiul este Divin. Altfel spus, în primul capitol vom înţelege de ce Duhul Sfânt este într-un sens distinct de Tatăl şi Fiul, şi nu este impersonal, iar în al doilea capitol vom înţelege de ce Duhul Sfânt nu este o fiinţă creată.

Argumentele biblice şi teologice pe care le vom aduce, vor fi în lumina Revelaţiei, adică din Sfânta Scriptură şi vor fi confirmate cu scrierile lui Ellen White. Scrierile lui Ellen White reprezintă „lumina mai mica” care ne conduce la „o lumină mai mare – Biblia.”

Trebuie să admitem limitele în cunoaşterea naturii Duhului Sfânt, aşa cum nu cunoaştem nici despre natura lui Dumnezeu Tatăl sau a îngerilor. Pavel descrie diferenţa dintre trupurile pământeşti şi arată existenţa trupurilor cereşti (1 Corinteni 15:40). Care este natura trupurilor cereşti însă, este un subiect care nu a fost descoperit omului.

Considerăm că nu poate exista o lucrare corectă pe această temă, dacă nu există o relaţie cu Autorul scrierilor inspirate: „Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20-21). Este important să descoperim tot ce ni s-a făcut cunoscut despre Duhul Sfânt, pentru a avea o înţelegere fidelă a intenţiei Duhului Sfânt (Autorul): „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, vă va descoperi lucrurile viitoare” (Ioan 16:13). Să Îl lăsăm pe Duhul adevărului, chemat de Isus şi trimis de Tatăl să ne călăuzească în tot adevărul revelat nouă astăzi.

CAPITOLUL I

DUHUL SFÂNT O PERSOANĂ

1. DESPRE REFERINŢELE BIBLICE LA DUHUL SFÂNT

Dacă vrem să raportăm ocaziile în care Duhul Sfânt vorbeşte în Sfânta Scriptură despre Tatăl sau/şi Fiul, la ocaziile în care Duhul Sfânt vorbeşte indirect despre Sine, raportul este mult inferior ocaziilor din urmă. Aşa cum învăţăm umilinţa şi supunerea din relaţia de subordonare a Fiului faţă de Tatăl în cadrul Planului Mântuirii, tot astfel putem vedea aceeaşi umilinţă în raportul din lucrarea Duhul Sfânt cu Tatăl şi cu Fiul în acelaşi scop al mântuirii. Aşadar, învăţăm despre umilinţă, ca fiind o caracteristică a lui Dumnezeu. Umilinţa demonstrează şi relaţia de dragoste din sânul Dumnezeirii (1 Ioan 4:8). Tot acesta este şi motivul pentru care găsim mai multe argumente implicite (teologice), decât explicite (pe care le numim „biblice”).

2. VENIREA MÂNGÂIETORULUI

Unul din argumentele explicite asupra personalităţii Duhului Sfânt este Ioan 14:6, unde Fiul spune că se va ruga Tatălui, care le va da ucenicilor „un alt Mângâietor”, „un Altul de aceeaşi natură”. Astfel prin preluarea de către Duhul Sfânt a lucrării Fiului se face distincţie faţă de Tatăl şi Fiul în cadrul Planului Mântuirii. A nega personalitatea Duhului Sfânt, ar fi deci, acelaşi lucru cu negarea personalităţii lui Isus.