Extras din referat
Dimensiunea religioasă a existenţei De la Scriptură la scriitură în cultura română
Spaţiul eclezial
Religia este o componentă importantă a culturii unui popor. Sentimentul religios se manifestă atât în cadrul bisericii, cât şi dincolo de zidurile ei. În biserică, legătura Dumnezeu se exprimă public, prin mijlocirea clerului, după o anumită rânduială. Totodată credinţa se oglindeşte în modul de a gândi al oamenilor, în modul de a se exprima, în obiceiurile lor, în creaţia de tipul arhitecturii, artelor plastice, literaturii, muzicii.
Componenta religioasă a culturii române este foarte vie în perioada premodernă. În Evul Mediu, creştinismul, care fusese adoptat timpuriu de strămoşii românilor, devine o religie bazată pe carte. Cuvântul scris – mai întâi, manuscris, apoi tipărit-circulă prin intermediul cărţilor de cult în limba slavonă întrucât traducerea cărţilor de cult greceşti a fost determinată de nevoia Bizanţului de a creştina popoarele slave. În acest scop, Chiril şi Metodiu au tradus Biblia şi cărţile liturgice în slavonă şi le-au făcut să circule în tot spaţiul sud-est european.
Religia şi literatura dezvoltă, începând cu secolul al XVI-lea un palier comun, în care prelaţii şi cărturarii contribuie la modelarea limbii române în dorinţa de a da glas credinţei. La acest palier participă şi cultura populară, prin componenta religioasă, creştinismul popular, şi prin creaţia folclorică.
Începuturile literaturii religioase în spaţiul românesc
Literatură religioasă română în limba slavonă – determinată de traducerea cărţilor sfinte de către Chiril şi Metodiu în slavonă, între secolele al XV-lea şi al XVI-lea:
- Viaţa Sfântului Ioan cel Nou de Grigore Ţamblac (1364-1420).
- două scrisori ale acestui călugăr, Nicodim, către Eftimie, patriarh de Târnovo.
- Pripealele călugărului Filotei, fost logofăt al lui Mircea cel Bătrân.
- Viaţa Sfântului Nifon de Gavril, călugăr athonit.
- Liturghierul tipărit de călugărul Macarie în 1508.
Literatură religioasă tradusă în limba română – determinată de reformă:
- manuscrise cu traduceri ale cărţilor bisericeşti din prima jumătate a secolului al XVI-lea, în Maramureş.
- Catehism, tipărit în 1544.
- Evangheliar, 1551 – 1553, tipărit de Filip Moldoveanul.
- Două Cazanii tipărite de diaconul Coresi în 1564 şi 1581 la Braşov.
- Cartea românească de învăţătură a dumenecelor de preste an tradusă de mitropolitul Varlaam, în 1643.
- Traducerea parţială a Vechiului Testament, sub numele de Palia de la Orăştie, în 1582.
- Traducerea integrală a Noului Testament de la Bălgrad de către mitropolitul Simion Ştefan, în 1648.
- Traducerea şi tipărirea integrală a Bibliei de la Bucureşti, 1688.
Conținut arhivă zip
- Dimensiunea Religioasa a Existentei de la Scriptura la Scriitura in Cultura Romana.ppt