Despre Smerenie

- Smerenia este arta care te trimite la tine, sa stai cu tine, smerit in tine. Procesul care a randuit intreaga stare de lucruri, soarta intregii creatii a lui Dumnezeu si care a fost facut printr-un act de mare smerenie, infricosandu-se ingerii si toate puterile ceresti, este intruparea Mantuitorului. Sigur, Dumnezeu fiind, va inchipuiti ce pogora mant, dincolo de orice putere de intelegere, a facut, pentru a lua chip de om. Actul asta era necesar sa se faca, pentru ca, printr-un act de mandrie nesabuit, Lucifer a pretins ca este Dumnezeu, ca ar fi vrut sa fie Dumnezeu. Si numai prin doua cuvinte: Eu sunt. - atat a zis satana. Ar fi vrut sa zica: Eu sunt Cel Ce sunt, adica Dumnezeu. Dar a cazut. Si va inchipuiti, s-a pedepsit in forma cea mai grozava si mai cumplita. Ca spune intr-un loc: Daca ai vedea un drac in adevarata lui uraciune, n-ai putea rezista sa nu mori. Se mai spune despre o sfanta, Ecaterina, ca a vazut un drac, dar nu in adevarata lui uraciune. Si a preferat sa mearga toata viata pe jar, numai sa nu mai vada. Va inchipuiti, atat e de grozav si de urat. Lumea isi inchipuie ca acolo, in suferinte, in iad, va fi tot o conjunctura posibila, dialogala, nu-stiu-ce. Nu! Una dintre marile suferinte de acolo este si vederea dracilor! Deci a fost necesar ca Mantuitorul sa se smereasca. Pentru ca smerenia este singura forta care poate elibera orice suflet si orice popor, in toata creatia lui Dumnezeu. Bunaoara, noi, ca sa putem fi alaturi de Hristos, trebuie sa purtam aceiasi identitate. Daca El s-a smerit, El, Care a facut cerul si pamantul si Care a facut tot ce exista, sigur ca creatia Lui va trebui sa stea la dispozitia Lui, smerita. Un crestin cu viata buna, a batut la usa Mantuitorului sa-i deschida. Si a intrebat: ? Cine este acolo? Un crestin iubitor al Tau. Nu se poate. Nu esti pregatit. Nu-ti deschid! ingrijorat, foarte ingrijorat, si-a dat seama de ce. Pentru ca el traise o viata crestina cum a stiut el. Trebuie sa fac o paranteza: smerenia s-a cam rationalizat. A trecut intr-un fel de obicei speculat, dupa cum se spune: E smerit, mandruletul! S-a framantat el: Care ar putea sa fie motivul pentru care nu mi-a deschis? Si, framantandu-se, a intrat intr-o smerenie autentica, caci nu e usor sa te framanti cand nu te primeste Hristos, mai ales pentru un om care crede si traieste in Hristos, cu nadejdea vesniciei alaturi de Hristos. Si s-a dus smerit si a batut la usa. ? Cine este acolo? Tu esti, a zis credinciosul. Mantuitorul i-a raspuns: Daca tu esti Eu, intra! Avea aceiasi identitate cu El! Cum spune Sfantul Simeon: ? Dumnezeu se aduna cu dumnezeii, dupa har. - De fapt, trebuie sa stim toti ca niciodata un om smerit nu se vede smerit. Nu se vede, pentru ca n-ar mai fi smerit. Precum spune un sfant parinte in Pateric: Ce este smerenia, parinte? A te vedea pe tine sub toata faptura, fiule. Faptura e si viermele, faptura e si cainele. Cum ar putea fi fiinta asta rationala sub toata faptura? Pentru ...