Despre Post

„Iar oameni către Dumnezeu să strige din toată puterea si fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea si de la nadreptatea pe care o săvârsesc mâinile lui”(Iona 3,8)

Drept măritori crestini

Poate ne întrebăm adesea unde îsi are originea postul, sau de ce i se oferă o asa mare valoare.

Cu sigurantă nu îl putem lega de o dată fixă, întrucât aparitia luia fost progresivă. Deasemenea postul nu este o practică specifică doar unei religii, el a fost practicat de secole iar principalul său aspect era legat de cermoniile religioase în iudaism, confucianism, hinduism si islamism.

Toate religiile antice practicau postul sub diverse forme sau din diverse motive. Egiptenii de exemplu, posteau cu scopul de a se curăti de păcate, la fel asirienii si babilonienii. Indienii din Mexic si incasii din Peru tineau post de căintă pentru a-i multumi pe zeii lor.

Budismul si hinduismul consideră postul drept un act de austeritate si cumpătare.

În Grecia antică, postul era perceput ac o metodă puternică de protectie împotriva demonilor ce puteau intra in corp prin intermediul mâncării si al băuturii, fiind totodată a manieră de ispăsire si purificare a sufletului, facilitând astfel comunicarea cu zeitătile. De altfel, Pitagora recomanda postul iar părintele medicinii Hipocrate sustinea că unul din secretele longevitătii sale îl constituie postul.

Putem observa din cele spue anterior – potrivit revelatiei naturale – că omul ca fiintă ratională era în măsură să gândească, să judece si prin aceasta să ajungă la anumite concluzii asupra celor ce observă că există si se petrec în jurul său.

Ideea de post sa mentinut astfel peste tot chiar si după amestecarea limbilor la turnul Babel, desi la unele popoare a ajuns aproape complet desfigurată de esenta sa spirituală.

În ceea ce priveste poporul iudeu, Moise a fost cel care a „restructurat” postul dândui o altă conotatie iar mai apoi proorocii.

Evrei însoteau postul cu rugăciune:„Și mi-am îndreptat fata către Domnul, stăruind în rugăciune si în rugii fierbinti, cu post, cu sac si cenusă.”(Daniel 9,3); cu mărturisirea păcatelor:„În ziua de douăzeci si patru a acestei luni s-au adunat toti fiii lui Israel, îmbrăcati cu sac si cu capetele presărate cu cenusă, ac să postească. Și osebindu-se cei ce erau de alt neam, au venit de si-au mărturisit păcatele lor si fărădelegile părintilor lor.”(Neemia 9,1-2); cu smerenia:„Apoi am îngenunchiat a doua oară înaintea Domnului, ca si întâia oară, patruzeci de zile si patruzeci de nopti fără să mănânc pâine si fără să beau apă;m-am rugat pentru păcatele voastre cu care ati gresit voi, făcând răuînaintea Domnului Dumnazeului vostru si mâniindu-L.”(Deuteronom 9,18); cu întoarcerea la Dumnezeu; cu întristarea:„Atunci toti fii lui Israel si tot poporul au plecat si au venit la casa Domnului si au postit în ziua aceea până seara si au adus arderi de tot si jertfă de împăcare înaintea Domnului.”(Jud.20,26); cu fapte de milostenie.