Porunca I "Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine." Cea dintai porunca din prima tabla este aceasta: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine" (Ies. 20, 2)! In aceasta dintai porunca, Domnul Dumnezeu incredinteaza omului insasi cunostinta Sa ca sa-L cunoasca, pentru ca in acest scop l-a facut pe om cu judecata, ca sa-L cunoasca drept Domnul si Facatorul sau si sa-L slaveasca. Dar n-a inceput de la facerea lumii, sa spuna: Eu sunt Dumnezeu care a facut lumea, ci: Eu sunt Dumnezeul tau care te-am scos din pamantul Egiptului, fiindca, pentru iudei, aceasta era mai potrivit: sa inceapa sa le puna lege de la un fapt nou si minunat, care atunci le statea in fata ochilor. Ca de aici sa cunoasca mai limpede si mai bine iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca sa-L slaveasca mai cu ravna si numai pe El sa-L slujeasca. Cu toate acestea, intr-un alt loc, marturiseste astfel despre Sine, zicand: "Eu am facut pamantul si omul de pe el. Eu l-am zidit. Eu cu mainile am intins cerurile si la toata ostirea lor Eu ii dau porunca" (Is. 45, 12). Si, ceva mai sus: "Eu sunt Domnul si nimeni altul afara de Mine nu este Dumnezeu" (Is. 45, 5). La aceasta porunca mai mult sunt indatorati crestinii decat iudeii, fiindca mai multa slobozenie ni s-a dat, de catre Domnul si Dumnezeul nostru, noua crestinilor, decat iudeilor, precum graieste Apostolul: "El ne-a scos de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului iubirii Sale. Intru Care avem rascumpararea prin sangele Lui, adica iertarea pacatelor" (Col. 1, 13). In partea a doua, aceasta porunca opreste pe Israel sa se inchine la alt Dumnezeu, sau sa slujeasca la altul, fara numai singurului Dumnezeu. Asadar in aceasta porunca se cuprinde slava cea dinauntru si din inima catre Dumnezeu, care se naste fiindca mintea omeneasca il cunoaste. Impotriva acestei porunci savarsesc pacat de moarte mai intai toti cei ce nu cunosc nici un Dumnezeu, dupa cum spune Psalmistul: "Zis-a cel nebun intru inima sa: - Nu este Dumnezeu- (Ps. 52, 1). Apoi pacatuiesc, in al doilea rand, cei care isi fac lor multi dumnezei, carora le dau slava si inchinaciune ca Dumnezeului celui adevarat, cum faceau grecii cei vechi. In al treilea rand, pacatuiesc fata de aceasta porunca cei ce se dau pe ei insisi diavolului, precum vrajitorii si cei ce se folosesc de faptele lor, cum sunt cei ce poarta baiere si scrisuri. In al patrulea rand, cei ce tin la eresuri si cred in ele, deopotriva si cei care, cand sunt bolnavi, folosesc descantecele babelor si se tin si de alte credinte desarte. In al cincilea rand, cei ce vad prevestiri in toate lucrurile. In al saselea rand, cei ce nu cred, dupa dreapta credinta, intr-un singur Dumnezeu dupa fire, in trei persoane. In al saptelea, cei ce se incred mai mult in prevederea lor decat in harul si pronia lui Dumnezeu; sau in intelepciunea si iscusinta lor, sau in barbatia si multimea si puterea prietenilor lor. In al optulea rand, cei ce se iubesc mai mult pe dansii si bunurile trecatoare, si celelalte lucruri, decat pe Dumnezeu. Si intr-un cuvant fata de aceasta porunca, cine, in orice chip, isi face un dumnezeu din altceva, in care isi pune toata nadejdea si credinta sa Aceasta porunca invata ca Dumnezeul cel din ceruri este adevaratul si singurul Dumnezeu, Caruia se cuvine slujirea si slava dumnezeiasca, si opreste inchinarea la alti dumnezei nascociti de mintea intunecata de pacat (idoli). Crestinul trebuie, deci, sa creada, sa nadajduiasca si sa-L iubeasca numai pe Dumnezeu, mai presus de orice; numai Lui sa-I inchine toate gandurile, simtirile si dorintele sale si sa nu se lepede de El, oricate suferinte s-ar abate asupra lui. Porunca aceasta cere crestinului sa-si impodobeasca viata cu cele trei virtuti teologice: credinta, nadejdea si dragostea, singurele in stare sa-l pastreze in legatura stransa si continua cu Dumnezeu. Cei care pacatuiesc impotriva acestei porunci Impotriva acestei porunci pacatuieste: 1) Cel ce se inchina la idoli; 2) Cel ce, cu stiinta si vointa, crede altfel decat invata Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, adica ereticii; 3) Cel ce se leapada de invatatura crestina (apostatii); 4) Cel ce nu asculta de randuielile bisericesti cuprinse in canoanele Sfintei noastre Biserici (schismaticii); 5) Cel ce e stapanit de credinte desarte (superstitii) si alearga la tot felul de descantece, vrajitorii, chemarea spiritelor celor morti si alte lucruri de felul acesta; 6) Cel ce este stapanit de nadejdea gresita ca, oricat ar pacatui, Dumnezeu il va ierta, caci El este bun, precum si cel ce pierde nadejdea ca Dumnezeu il mai poate ierta vreodata pentru pacatele facute si de aceea nu se mai osteneste pe calea binelui; 7) Cel ce se iubeste pe sine mai mult decat pe Dumnezeu. Prin porunca intai cinstirea ingerilor si a sfintilor nu se opreste, caci cinstirea data lor este - precum s-a aratat mai inainte - alta decat aceea care se da lui Dumnezeu. Ingerilor si sfintilor se roaga crestinul numai pentru ca acestia sa mijloceasca pentru el catre Dumnezeu, prin rugaciunile lor.
1. Protos. Nicodim Mandita, "Cele Zece porunci explicate pe intelesul tuturor.", Editura Agapis, Cartea ortodoxa, 2015. 2. Intre Iadul smereniei, Alba Iulia, 1994 3. Triod, Bucuresti, 1986 4. Teologia Morala Ortodoxa, vol. I, Bucuresti, 1979 5. Mineiul pe august, Bucuresti, 2003 6. http://paginadefolos.blogspot.com/2014/04/talcuirea-celor-10-porunci-decalogul.html 7. http://basilica.ro/decalogul-relatie-a-omului-cu-dumnezeu-si-responsabilitate-fata-de-semeni/ 8. http://www.rasunetul.ro/despre-legea-morala-vechiului-testament 9. https://ru.scribd.com/document/268230450/Lucrare-de-Seminar-Decalogul 10. http://adevarul.ro/locale/constanta/cele-zece-porunci-cuvintele-rostite-dumnezeu-ne-au-fost-lasate-10-legi-esentiale-schimbat-decalogul-crestinismul-explicatiile-preotilor-1_5515ae86448e03c0fdf927e2/index.html
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
