Cuvioasa Parascheva de la Iași

Aceasta cu adevarat mare si vestita intre femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva s-a nascut intr-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, inavutiti cu multe averi; mai mult insa ii marea si ii imbogatea dreapta credinta in Dumnezeu si vrednicia de a se numi crestini. Acestia dar, aducind la lumina pe Cuvioasa, intii au renascut-o prin scaldatoarea cea dumnezeiasca a Botezului, apoi, inaintind pe cale, o invatara toata imbunatatirea si asezarea cea dupa Dumnezeu.

Dupa ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si a auzit aceste dumnezeiesti binevestiri: Cel ce voieste sa vina dupa mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie. Indata fiind cuprinsa de aceasta si iesind din biserica, a intilnit un sarac; ascunzindu-se de maica sa si dezbracind hainele stralucite si luminate ce le purta, le-a dat lui si ea a imbracat pe ale aceluia, luindu-le pe acestea cu oarecare mestesugire inteleapta.

Dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii intr-un astfel de chip, s-au ingrozit si au batut-o ca sa nu mai faca asa. Ea insa nu numai de doua ori, ci de trei ori si de multe ori se zice ca, dezbracind hainele sale, le-a dat saracilor, intru nimic socotind pentru aceasta ocarile, ingrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Si acestea, in casa parinteasca, erau ca niste preintimpinari ale roadelor ce, pe urma, erau sa odrasleasca in ea si pasiri spre trecerea peste om. Apoi, fiindca nu mai putea suferi durerea duhului in suflet, fara stirea parintilor si a celor de un singe cu ea si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol.

Aici, gustind toate bunatatile cele dupa Dumnezeu, indestulindu-se de dumnezeiestile si sfintitele biserici si moastele sfintilor si, fiind binecuvintata de sfintii barbati cei de acolo si intarindu-se cu rugaciunile lor, a iesit din cetate si a trecut in Calcedon de cealalta parte si de acolo a venit la Iraclia din Pont, calatorind cu picioarele sale.

Iar parintii ei insisi si prin altii, ca nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se si locuri din locuri schimbind si cetati si sate calcind si neaflind-o, s-au intors acasa.

Iar preafericita fecioara, venind la Iraclia din Pont si sosind la un oarecare locas dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu si intrind in el cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamint si l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat si, prin ruga sa umplindu-se de har, cinci ani intregi a petrecut in acest sfint locas, tot felul de bunatati savirsind. Caci intru rugaciunile ei de toata noaptea facea stari statornice si de diamant, ajunari neincetate, batai de piept, plingere, tinguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fata pamintului, cine dupa vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul impacat, curatenia inimii si plecarea ei spre Dumnezeu.

De acestea, destul desfatindu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o duca la Ierusalim; caci ...