Cultura Teologică Ortodoxă și Viața Religioasă

Mănăstirile

În ultimii ani, mănăstirile au fost împuţinate în toate ţările orto¬doxe, iar averile lor secularizate de statele respective sau etatizate.

În Rusia, fiindcă mănăstirile aveau mari averi şi venituri, s-a făcut secularizarea, înainte de 1800, de împărăteasa Ecaterina a II-a (1762-1796).

În Grecia, contele Ioan Capodistria (1.776-1831), preşedintele guvernului grec, între 1827-1831, fost în serviciul diplomatic al Rusiei între anii 1809-1827, a redus în 1830 numărul mănăstirilor de la 590 la 85, iar averile lor au fost etatizate.

În România, domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) promul¬gă,cu ajutorul lui Mihail Kogălniceanu şi cu aprobarea votului Camerei Deputaţilor, la 13/26 decembrie 1863, Legea pentru secularizarea averilor mănăstirilor închinate la Locurile Sfinte.

Secularizările au fost într-o anumită măsură salvatoare, deoarece au contribuit la readucerea monahismului la rosturile lui în Biserica ortodoxă, făcînd pe călugări să ia în serios viaţa monahală, împlinind după vechile pravile cele trei voturi, fecioria, sau curăţia trupească, ascultarea sau supunerea necondiţionată şi sărăcia de bună voie.

Pentru păstrarea şi promovarea vieţii monahale, Lavra Peşterilor din Kiev, Ierusalimul Rusiei, şi Lavra Sfîntului Serghie de la Zagorsk, de lîngă Moscova, şi, desigur, mănăstirile din Palestina şi de la Sfîntul Munte Athos au jucat şi joacă pînă astăzi un mare rol.

În viaţa Bisericii ortodoxe ruse s-au distins în secolul XIX, prin viaţa monahală, unii sfinţi şi stareti ai unor mănăstiri ca: Sfântul Sera¬fim de la Sarov († 1833), staretul mănăstirii Optina, Macarie († 1866) şi Ambrozje († 1891); stareţii Leonid, Ignatie, Brancianinov, Sfîntul Ioan de Kronstadt († 1908) ş.a.

S-a tradus de opt ori în ruseşte Filocalia, operă minunată care pune în lumină nostalgia sufletului omenesc după frumuseţea curăţiei morale şi a sfinţeniei. Teologia spirituală şi contemplativă şi filosofia creştină rusă au dat în secolul XX câțiva mari teologi ca: N. Arseniev, preotul Serghei Bulgakov († 1944), N. Berdiaev († 1948), VI. Lossky († 1958), P. Evdokimov. († 18 sept. 1970), Pr. Gh. Florovski († 1979) ş.a.

Deşi pe Sfîntul Munte Athos s-au aşezat ieremiți înainte de secolul al IX-lea, istoria Muntelui Athos începe în 963 prin înfiinţarea mănăs¬tirii Marea Lavră de către Sfântul Atanasie Atonitul (între 977-1011) cu ajutorul împăratului bizantin Nichifor II Focas (963-969).

Sfântul Munte Athos a rămas pînă astăzi în mare cinste, fiind vizi¬tat de mii de pelerini. Cele douăzeci de mănăstiri mari şi numeroase schituri cuprindeau în 1902 aproape 8.000 de călugări, dintre care 3270 greci, 3496 ruşi, 286 români, 367 bulgari, 46 sîrbi şi 57 georgieni.

Cu părere de rău trebuie să spunem că proporţia locaşurilor nu este justă. Grecii au 17 mănăstiri, ruşii una, sîrbii una, bulgarii una, iar noi românii, care am sprijinit în gradul cel mai mare toate mănăstirile Muntelui Athos, nu avem decît două schituri: Protiromul si Lacu.

Muntele Athos, numit Grădina Maicii Domnului, a rămas pînă astăzi un mare centru de viaţă spirituală şi de trăire ortodoxă. Biblio¬teci şi mănăstiri greceşti, în care s-au adunat documente din partea tu¬turor popoarelor ortodoxe, sunt cercetate în ultimul secol de învăţaţi re¬numiţi din Răsărit şi Apus. S-a făcut catalogul manuscriselor şi se stu¬diază monumentele istorice şi picturile spre folosul tuturor Bisericilor creştine.

Sunt renumite, de asemenea, schiturile şi mănăstirile numite Meteora, situate pe vîrfurile abrupte, care se ridică semeţ deasupra roditoa¬rei cîmpii a Tesaliei, la ieşirea din munţi a rîului Pinios.

După ultimele statistici, monahismul s-a refăcut în Grecia, unde există astăzi peste 280 de mănăstiri şi schituri.

Centre monahale mai mari există la IerusaIim, Frăţia Sfîntului Mormînt şi Mănăstirea Sfîntul Sava, apoi Mînăstirea Sfînta Ecate¬rina din Muntele Sinai. În Bulgaria, cea mai renumită este Mănăstirea Rila, numită aşa după întemeietorul ei, Sfîntul Ioan Rilski († 946). După incendiul din 1833, ea a fost refăcută complet, fiind una dintre cele mai mari clădiri mănăstireşti din Balcani. Alte mănăstiri bulgare mai sunt: Bacicovo, din secolul XI, Trojan, Preobrejanie ş.a.

În Serbia există renumite biserici şi mănăstiri la Ohrida, în Mace¬donia, la Mileşevo şi Peci (Ipek).