Introducere Contemporan cu Athenagora si Tatian, Marele Teofil este unul din cei mai importanti parinti ai secolului al II-lea. Nascut si crescut in paganism, el a primit o educatiune clasica. Cultura sa filosofica, soliditatea judecatii sale si agerimea spiritului sau ii asigura un loc de frunte printre invatatii de atunci. Dupa cum insusi ne spune, Teofil a inceput sa studieze Sfanta Scriptura, in special scrierile profetice, cu scopul de a combate crestinismul. Impartialitatea, cu care judeca lucrurile acest reprezentant al literelor si stiintelor, il convinse pe deplin de adevarul crestin. Fiindca avea un suflet drept si sincer, el crezu nedemn de dansul, ca sa mai profeseze si sa mai apere absurd si ridicula religie pagana, desi aceasta era la moda in acele vremuri. Astfel, plin de o profunda admiratie pentru sublimitatea crestinismului si atras cu totul de exactitatea indeplinirii prezicerilor profetice, el trece in public la acesta si incepe sa duca o viata sfanta, demna de numele de crestin. Cat de mare a fost zelul pe care l-a depus pentru credinta si raspandirea ei, cat de mult au fost pretuite meritele si talentul sau, acestea ni le arata cu prisosinta faptul ca, la anul 168, dupa moartea lui Eros, Teofil este ales Episcop al Antiohiei. Eusebiu si Ieronim il numesc al saselea in succesiune apostolica, deoarece ei pun ca episcop prim pe Evodiu; acei ce-l numara de la Apostolul Petru, il numesc al saptelea. In ce fel si in de timp cade episcopatul lui Teofil ne da suficiente informatii Eusebiu, cand zice: "In timpul cand ereticii pregateau pieirea turmi Domnului si asemenea buruienilor devastau semanatura curata a invataturii apostolice, atunci pastorii ca sa-I extermineze, ca sa goneasca acest soi de animale sfasietoare, intarind pe frati, fie prin sfaturi si mustrari, fie prin intretinerea unei lupte grele in contra ereticilor, atat prin viu grai cat si prin scrieri temeinice. Cu acestia deci a intreprins si Teofil lupta contra ereticilor precum se poate vedea dintr-o carte de o deosebita importanta, pe care a scris-o contra lui Marcion" .Cat timp a pastorit Teofil Episcopia Antiohiana, este lucru nesigur. Eusebiu afirma, ca ar fi ocupat aceasta inalta demnitate timp de 8 ani; altii insa cu mai multa dreptate sustin 12 sau 13 ani, pentru ca opera sa: "Catre Autolic" a fost scrisa cu siguranta dupa moartea lui Marcu Aureliu, asadar dupa 180. Dupa calcularile Maurinilor insa, Teofil ar fi ocupat demnitatea de Episcop dela anul 176 pana la 186. Ceia ce se stie cu siguranta este ca el a murit sub imparatul Comod. Martirologiul roman ne prezinta ca data a mortii lui Teofil anul 190, Octombrie 13. In biserica s-a respectat in totdeauna memoria acestui Sfant Episcop. Teofil fiind un barbat de geniu si foarte invatat, a dezvoltat o activitate colosala ca scriitor crestin, mai ales in contra ereticilor si pentru lamurirea dogmelor crestine. Grija de a apara depozitul credintei si vigoarea, ce a desfasurat pentru a aduce la lumina adevarului atat pe cei alunecati in schisme si erezii, cat si pe cei ce vietuiau in intunericul idolatriei, toate acestea vor fi un monument etern al zelului sau neobosit. Cuprins Scopul scrierilor lui Teofil este impartit in doua directii: 1. Zidirea sufleteasca si instruirea credinciosilor sai prin comentarii la Scriptura si cuvantari catehetice, tinute noilor convertiti; 2. Combaterea ereziilor, impotriva carora a si scris. Dintre operele sale enumerate de Eusebiu (Istoria bisericeasca IV, 24) s-a pastrat doar Catre Autolicus, formata din trei carti, opera care ne-a ramas in intregime. Trecand acum la examinarea mai de aproape a scrierii lui Teofil (Catre Autolic), trebuie sa recunoastem ca aceasta lucrare se poate numara printe cele mai bune productiuni din acel timp. Cartea I - Amicul sau, paganul Autolic, ridiculizase credinta crestina despre nevazutul Dumnezeu, despre invierea mortilor si despre numele "Hristos".(Cap. I)
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
