Crearea Omului

De mai bine de un secol cuvantul antropologie a facut o stralucita cariera. La inceput antropologia a fost stiinta care privea mai mult natura organica, omul ca fiinta naturii. Secolul trecut a avut ca dominanta biologia prezentata de multi si mari oameni de stiinta in frunte cu Darwin.

Un mod in care s-a analizat antropologia contemporana, a fost cel fondat filosofic: e vorba de o disciplina teoretica ce vizeaza omul dintr-un punct de vedere care-l plaseaza in lumina unei conceptii filosofice, a unei viziuni asupra lumii si a vietii. Aceasta antropologie pornita de la Dilthey si Bergson s-a dezvoltat in secolul nostru, pana la Max Scheler, Jasper si Jacques Meritain.

O importanta contributie a adus-o filosofia existentialista care a avut meritul sa aseze omul si destinul sau in centrul preocuparilor sale filosofice.

Inca din Renastere s-a cautat o definitie a omului in limitele ratiunii. Dar intre aceste moduri diferite de a privii problema omului, antropologia crestina aduce o importanta contributie.

Antropologia crestina este invatatura despre om intemeiata pe Revelatia dumnezeiasca. Antropologia crestina are trei temeiuri principale crestine: originea omului, constitutia fiintei omenesti si menirea omului.

Conform referatului biblic despre creatie, Dumnezeu a zidit lumea vazuta intr-o anumita ordine, stabilita prin paradigmele planului Sau vesnic. Dupa ce a creat toate formele Sale existentiale prin cuvant (sa fie lumina, etc) incepand cu lumina si incheindu-se cu omul, coroana tuturor cretiilor.

Lumea ca natura are caracter antropocentric asa cum atat de impresionant marturiseste Psalmistul: Ce este omul ca-Ti amintesti de el? Sau fiul omului ca-L cercetezi pe el? Micsorandu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri cu marire si cu cinste l-ai incununat pe el.

Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. De fapt abia dupa crearea si investirea omului cu demnitatea de conducator al lumii toate cate le-a facut Dumnezeu au devenit bune foarte: Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte (Fc1, 31) Pana la aparitia omului intreaga creatie era apreciata numai cu calificativul de buna: Si a vazut Dumnezeu ca e bine (Fc1, 10) Parintii si scriitorii Bisericii nu au cautat niciodata sa alcatuiasca un sistem anrtopologic complet. Dar majoritatea lucrarilor elaborate de ei vorbesc despre om; chiar si Sfantul Grigorie de Nyssa a scris un tratat numit: Crearea omului.

Sfantul Fotie patriarhul Constantinopolului ne transmite inspiratia insasi a traditiei patristice care spune ca omul abordeaza enigma teologiei in insasi structura sa.

Pentru ca omul era creat dupa chipul lui Dumnezeu, unul si intreit, omul insusi se transforma intr-o teologie vie in locas teologic prin excelenta. Sfintii Parinti sustin ca omul este un lucru mare si pretios caruia i se acordase stapanirea Universului chiar inainte ca el sa fi fost creat. Omul e splendoarea creatiei, alcatuit din inteligibil si sensibil ...

1.Sfanta Scriptura sau Biblia; Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa al Bisericii Ortodoxe Romane 1968

2.Teologie Dogmatica Ortodoxa, de Pr. Prof. Isidor Todoran si Ioan Zagrean

3.Teologia Dogmatica Ortodoxa, Pr.Prof.Dr. Dumitru Staniloaie, Vol. I

4.Teologia Dogmatica Ortodoxa,Pr.Lect.George Remete Alba Iulia1996

5.Indrumari Misionare

6.Simbolica, Hr.Andrutos tradusa din limba greaca de Patriarhul Iustin

7.Teologia luptatoare, Editia a II a, 1994