Convertire și misiune

Extras din referat Cum descarc?

Marii convertiti apartin primelor cinci veacuri crestine, dar si secolului XX. In rest, au existat, in toate timpurile, cazuri de persoane care au trait momente de intoarcere, de revenire sau de schimbare a trairilor religioase insa fara vreun impact puternic asupra contemporanilor sau a posteritatii. Pentru ca, s-a constatat ca marii convertiti nu au experimentat fenomenul doar pentru ei, ci au fost niste misionari fie prin traire si activitate, fie prin scrierile lor, fie prin ambele. Despre convertirea Sf. Cuv. Maria Egipteanca se poate spune, ca a fost o convertirea de la pacat la virtute, iar misiunea acestei convertiri poate fi privita doar prin prisma unui model de traire duhovniceasca. Despre convertirea lui Nicolae Steinhardt si implicatiile ei misionare, vom vorbi in alt capitol, iar convertirea celorlalti doi din secolul XX nu face obiectul lucrarii de fata. Plecand de la realitatea ca fenomenul convertirii nu a insemnat o stare imuabila a subiectilor, ci, a avut si o influenta asupra celor din jur, se poate vorbi despre activitatea misionara a marilor convertiti ai primelor veacuri crestine. 
1. Astfel, Sfantul Apostol Pavel s-a facut tuturor toate ca sa mantuiasca pe unii.(I Cor. IX,22). Dupa primirea botezului la Damasc si retragerea sa in Arabia, s-a dus la Ierusalim, unde a fost introdus in cercul Apostolilor de catre Barnaba. Fiind amenintat de iudeii elenisti, Pavel s-a retras la Cezareea Palestinei, apoi la Tars, de unde a fost chemat de Barnaba la Antiohia pentru propovaduirea Evangheliei la neamuri. Din Antiohia, Saul si Barnaba merg cu o colecta la Ierusalim, in timpul foametei din timpul imparatului Claudiu (41-54), apoi se intorc la Antiohia, de unde intreprind prima calatorie misionara intre anii 45-48, luand cu ei si pe Ioan Marcu. Cei trei au plecat din Seleucia, portul Siriei, catre insula Cipru. De la Pafos, cei trei misionari calatoresc pe mare spre nord-vest pana in provincia Pamfilia de unde Ioan Marcu s-a intors la Ierusalim. Pavel si Barnaba au continuat calatoria in provinciile Pisidia si Licaonia, predicand noua credinta in orasele Antiohia Pisidiei, Iconiu, Listra si Derbe. La Listra, multimile i-au socotit zei, vazand minunile pe care le faceau in numele lui Iisus Hristos si au vrut sa le aduca jertfe de animale, numind pe Barnaba-Zeus, iar pe Pavel-Hermes. Vizitand apoi comunitatile de curand infiintate si hirotonind preoti pentru fiecare biserica, se intorc la Perga Pamfiliei, iar de aici, prin portul Atalia, ajung pe mare la Antiohia, in anul 48, vestind credinciosilor cate a facut Dumnezeu cu ei si cum a deschis paganilor usa credintei (Fapte 13 si 14). 
Intorsi la Antiohia Siriei, Pavel si Barnaba au gasit Biserica dezbinata, din cauza unor iudei-crestini veniti din Iudeea, care invatau ca paganii convertiti la crestinism trebuiau sa tina Legea mozaica, primind circumciziunea. Astfel s-a nascut la Antiohia disputa despre valabilitatea Legii mozaice in Biserica lui Hristos. In anul 49 sau 50, Pavel si Barnaba, insotiti de Tit, merg ca delegati ai Bisericii din Antiohia la Ierusalim sa dezbata problema cu apostolii. La Ierusalim, unii dintre fariseii care trecusera la crestinism, sustineau ca paganii care se convertesc trebuie sa primeasca circumciziunea si sa respecte ceremoniile Legii mozaice. In anul 50, Sinodul Apostolilor, presbiterilor si credinciosilor din Ierusalim, in frunte cu Petru si Iacob, au ascultat cele cerute de comunitatea din Antiohia si au hotarat, sa nu impuna crestinilor dintre neamuri jugul Legii mozaice, dar sa se fereasca de cele jertfite idolilor, de desfrau, de animalele sugrumate si de sange (Fapte 15, 20 si 29). Ei au trimis apoi Bisericii din Antiohia, prin Pavel si Barnaba, o scrisoare prin care li s-a adus la cunostinta hotararea luata de Sinodul Apostolilor. Sfantul Apostol Petru a parasit Ierusalimul si s-a dus la Antiohia, unde, la inceput, lua masa cu cei dintre neamuri. De teama iudeilor, el n-a mai luat masa cu crestinii dintre pagani, fapt pentru care a fost mustrat in fata tuturor de Sfantul Apostol Pavel (Galateni 2, 11-14).

Fisiere in arhiva (1):

 Convertire si misiune.docx