Contracepția - eludarea unui scop al căsătoriei

a) Sterilitatea voluntara: nota caracteristica a vietii conjugale din zilele noastre. In orizontul de gandire pe care-l creeaza legatura dintre iubire si procreatie, conceptia ortodoxa afirma ca Dumnezeu a randuit o anume emotie amoroasa, specifica datoriei conjugalc, voind astfel sa-i lege pe soti de serviciul scopurilor primordiale ale casatoriei. Dar civilizatia noastra nu mai este in stadiul in care sotii sa fie dispusi sa asculte de imperativele naturii. Ei nu le respecta decat in masura in care legile vietii concorda cu dispozitiile lor. Or, nicaieri oamenii de astazi nu-si dovceesc independenta lor, intr-un fel de autonomie "personala", cum si-o dovedesc in cazul asa-zisei vieti intime, luand placerile alcovului conjugal si refuzandu-i sarcinile. Nu numai ca pentru omul de azi imensele solicitari ale instinctului genezic nu au ca scop transmiterea vietii, dar in majoritate indivizii acestui veac, care participa la viata conjugala, nici nu-si imagineaza cel putin ca un astfel de rezultat cum e propagarea vietii poate si trebuie sa fi legat de ceea ce savarsesc ei. "Corectand" natura, ei iau toate precautiile preventive pentru a-i dejuca planurile. Cand prin imposibil si in ciuda precautilor ce se iau, viata ameninta sa triumfe, intervin mijloacele radicale.

Sterilitatea voluntara se asigura de cele mai multe ori de comun acord intre amandoi sotii. Dar cu sau fara asentimentul unuia dintre soti, rezultatul este acelasi. Opera naturii este impiedicata, sterilitatea se substituie fecunditatii. In sfera casatoriei a patruns o perturbare care ii neaga insusi scopul pentru care a fost instituita. "Concluzia logica si fizilogica la care ajungem, se exprima un cercetator in materie, este ca aproape in toate menajele numarul copiilor este numarul care a fost consimtit. Daca cineva nu are mai mult de trei copiii asta este pentru ca nu a voit sa aiba patru".

Tema sterilitatii voluntare a precedat si a precizat termenii morali in care va pune teologia in genere in discutie problema reglementarii nasterilor. Cauzele sterilitatii sunt mai multe. Daca exista o sterilitate ce apare drept consecinta a viciilor pe seama carora cineva s-a lasat, si care este pe deplin vinovata, este alta care nu poate fi invinuita de nimic. Anumite casnicii sterile, fara copii, nu sunt din cauza aceasta mai putin onorabile decat cele fecunde si de o valoare morala ireprosabila. Cate eforturi concentrate nu se depun de catre soti ca sa triumfe asupra acestei sterilitati, care constituie disperarea celor loviti de ea si carora le pricinuieste torturi negraite. Mai exista si un alt gen de sterilitate nevinovata si care se obtine in mod artificial printr-o operatie chirurgicala. Daca organe trupesti, care servesc la transmiterea vietii sunt atinse de vreo boala care pune in primejdie viata individului, se poate recurge, in toata linistca constiintei sa se faca operatia, chiar daca ea are drept urmarc involuntara incapacitatea de a naste copii. In schimb, daca operatia nu are alt scop dccat acela de a impiedica o sarcina periculoasa si indizerabila, care poate fi impiedicata prin continenta, nu mai este ingaduita, de gandirea morala generala, si chiar este absolut ilicita. "Dar oricat de larga ar fi poarta acestei sterilitati naturale, suntem obligati sa spunem ca ea nu-i decat o exceptie, care fara indoiala, este foarte departe de a atinge 20% din nenumaratele cazuri de sterilitate totala sau partiala".

Sterilitatea voluntara care pune sub semnul intrebarii sensul insusi al casatoriei crestine, dupa una si aceeasi gandire religios morala, recruteaza consortii pe care le incadreaza in mai multe categorii. Prima este formata din acei soti pe care o boala venerica contractata inainte, in timpul sau dupa casatorie ii face incapabili de a transmite viata; o alta categorie aduna pe toti aceea pe care pornirea lor spre desfrau sau egoismul lor fara limita ii fixeaza in sterilitatea sistematica; in fine, ultima, si cea mai numeroasa, cuprinde multimea imensa a insotirilor care isi reduc la minimum numarul descendentilor lor. Sustragerea de la datoria principala a casatoriei e considerata de catre morala crestina incalcarea unui plan divin, dupa care de indata ce sotii indeplincsc actul generator de viata nu au nici un drept sa stavileasca mersul natural al lui. Orice deviere voluntara de la acest mers firesc al colaborarii cu puterea creatoare, de care se leaga nasterea de prunci, este un atentat la planul Creatorului si o tradare a angajamentelor luate.