Budismul care s-a implantat in Asia de SE si in Indonezia este Teracvada, varianta a marelui curent Sthaviravada, propagat de misiunile imparatului Asoka.
Totusi budismul intochinez a ramas elechic pana in sec al XV-lea d.H. cand ortodoxia Teravada provenind din Sri Lanka va fi adoptata de statele Indochinei. Budismul singhalez isi capata forta integrala in sec al XI-lea d.H. Este interesant ca in Birmania, Thailanda, Laos, lambodgia si in Vietnam, Buddha nu va fi vazut ca propavaduitorul renuntarii la lume, ci ca un cakravartin cel care pune in miscare roata legii Dharma, Suveranul, de unde ce, adevarata simbioza intre budism si puterea politica. Acest lucru a avut ca rezultat edificarea unor constructii monumentale adevarate, enciclopedii si, totodata, meditatii in piatra care rezuma doctrina si calea initiatica spre Trezire.
In fata colonismului occidental, budismul avea sa confere popoarelor Indochinei un sens inalterabil al propriei lor identitati si in acelasi timp sa se opuna modernizarii inevitabile a tarilor lor.
Centul proces de erceziune a budismului s-a agravat ca urmare a revolutiilor comuniste care au cutremurat unele tari din peninsula. Se poate deci afirma ca la ora actuala budismul din Asia de SE traverseaza o perioada critica.
b)Budismul chinez
Catre anul 130 d.H prezenta budismului este deja atestata la Chang-an , capitala imperiului Han, dominata de un confuciasm rigid si scolastic.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.