Biserica și statul

Introducere

Biserica a fost infiintata in ziua cincizecimii in Ierusalim, atunci cand s-a pogorat Duhul Sfant peste cei adunati in camera de sus. Ea era formata din oamenii apropiati ai lui Isus, care L-au urmat si primit propovaduirea lui. In aceeasi zi, Petru, insuflat de puterea Duhului Sfant, a predicat oamenilor din Ierusalim. S-au predat aproximativ 3000 de suflete. Acesta este inceputul Bisericii. (Fapte 2)

Statul, ca forma de organizare a aparut mai tarziu. Inainte de organizarea statala au fost alte forme de organizare. Dintre acestea putem enumera tribul, clanul, etc.

Dupa mai multe schimbari ale formelor de organizare, oamenii si-au dat seama ca atunci cand sunt mai multi, sunt mai puternici. Astfel ei s-au unit si au convietuit impreuna . Asa s-a ajuns la organizare sub numele de stat.

In acest referat ne-am propus sa aratam care este relatia dintre Biserica si stat, si unde este limita de ascultare dintre Biserica si stat.

Cuprins

Dumnezeu a lasat pe pamant oameni imbracati cu autoritate sa conduca, sa faca legi dupa legea Lui. El a lasat pe pamant doua legi: prima este cea a firii (Dumnezeu a asezat-o), cealalta este legea scrisa pentru stat. ,,Este bine ca legea scrisa sa nu se contrazica cu Legea lui Dumnezeu, dar si mai bine este ca cetatenii sa nu fie tulburati de legi straine. Cand legea firii, adica a lui Dumnezeu, pomeneste, altceva decat cea scrsa, sa bagi de seama daca nu cumva iti dicteaza ratiunea sa zici adio legilor scrise si intentiilor legiuitorilor si sa te predai lui Dumnezeu ca legiuitor, sa alegi a trai dupa legea Cuvantului Sau, chiar daca ar trebui sa faci acest lucru cu pretul multor primejdii, a nesfarsite suferinte, poate chiar a mortii si a dispretului altora."

Fiecarui crestin ii este permis intr-un spirit de raspundere fata de Dumnezeu sa profite de drepturile cetatenesti, facandu-si datoria. In plus, el se poate sti chemat la manifestare politica, slujind astfel poporului sau in sfere ale vietii pamintesti - si consider ca este un mare beneficiu ca sarcinile de mare raspundere si importante din stat sa fie indeplinite de oameni care se stiu raspunzatori fata de Dumnezeu!

,,Intreaga misiune a Bisericii aduna pe toti oamenii in Hristos".

Sarcina Bisericii crestine nu este imbunatatirea lumii - aceasta ar fi un inceput fara speranta in ciuda tuturor urmelor de binecuvantare in drumul ei pe aceasta lume - ci misiunea ei este vestirea lucrarii lui Dumnezeu pentru rascumpararea lumii. "Dumnezeu era in Cristos impacand lumea cu Sine, netinindu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. Noi dar, suntem trimisi imputerniciti ai lui Cristos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Cristos: Impacati-va cu Dumnezeu!" ( II Cor. 5. 19-20).

,,Relatia dintre Biserica si puterea politica au fost diferite in functie de epoca. Primii crestini alcatuiau o lume aparte, neconsiderand cele pamantesti nici ca pe o finalitate, nici ca pe un bun. Lumea profana e era straina si chiar ostila. Comunitatea crestina putea fi considerata ca un stat in stat, chiar daca nu urmarea nici un fel de separare politica si nu intentiona, nici macar in perspectiva, sa constituie o unitate politica dinstincta."

Statul este de esenta omeneasca, nu divina, iar daca corespunde cu ordinea creata de Dumnezeu are o demnitate eminenta ca, implicit, cere supunere din partea tuturor oamenilor. Sfintii Parinti ne invata ca functiile naturale ale statului sunt acele lucruri care asigura ordinea, unirea si pacea.

Concluzie

In concluzie statul si Biserica sunt intr-o relatie reciproca buna; statul insa nu are voie sa-si extinda autoritatea in sfera spirituala a Bisericii; Biserica nu are voie sa solicite, pentru rezolvarea problemelor sale, puterea si mijloacele statului. Biserica nu are voie sa se asigure folosind forta impotriva abuzurilor statului si nu are nici o misiune sa devina influenta prin activitate politica, sau sa se puna la dispozitia statului pentru scopuri politice.