Bibliologia

Definiția bibliei

Biblia (gr. „Biblos” = „Carte”) este Cartea prin care Dumnezeu Se face de cunoscut omenirii pe Sine și voia Sa.

Spre deosebire de revelația generală (prin natură), Biblia este revelația specială a lui Dumnezeu, dată de El prin oameni și pentru oameni. Este vorbirea lui Dumnezeu (Evr.1.1-2), este Cuvântul Său transmis prin suflarea Lui ( 2 Tim.3.16); de aceea Biblia constituie singura înregistrare scrisă, inspirată și infailibilă, care are autoritate supremă în materie de credință și de trăire creștină.

Conținutul bibliei

Biblia conține 66 de cărți canonice, scrise de vreo 40 de scriitori, într-un interval de aproape 1.500 de ani. Această colecție își grupează cărțile în două diviziuni principale: Vechiul Testament (39 de cărți) și Noul Testament (27 de cărți).Termenul „testament” poate fi înlocuit cu „legământ”, pentru că Biblia conține legămintele lui Dumnezeu făcute cu oamenii: Vechiul Legământ făcut cu Israel la Muntele Sinai (Ex.19.1-9) și Noul Legământ, profețit de Ieremia (31.31-34), devenit efectiv odată cu moartea și învierea Domnului Isus (Lc.22.20; Evr.9.15).Tema centrală a Bibliei este Domnul Isus Christos, Mântuitorul promis de Dumnezeu încă din Eden (Gen.3.15). Vechiul Testament descrie lucrarea Sa de ispășire prin profeții (Is.53) și prin tipologii (jertfele levitice). Noul Testament prezintă realizarea ispășirii (Evangheliile), aplicarea ei (Faptele Apostolilor), explicarea ei (Epistolele) și terminarea ei (Apocalipsa).

Inspirația Bibliei

„Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire…”(2 Tim.3.16).

„Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (2 Petru 1.21).

În termeni biblici, „inspirație” înseamnă a vorbi „însuflat de Dumnezeu” sau „mânat de Duhul Sfânt”. Inspirația se referă la acțiunea de supraveghere a lui Dumnezeu asupra scriitorilor Bibliei, acțiune care a asigurat acuratețea înregistrării fără greșeală a adevărului revelat lor (1 Cor.2.13; 2 Pet.1.21; 2 Tim.3.16).„Inspirația divină este acțiunea prin care Duhul Sfânt a dat anumitor oameni capacitatea de a primi revelația specială a lui Dumnezeu și de a o comunica sau scrie în limbile lor și cu stilurile lor, fără eroare sau omisiune, ca fiind cuvintele exacte ale lui Dumnezeu” (F.H. Barackman). Inspirația presupune câteva elemente importante:

- elementul divin: Duhul Sfânt care a influențat mintea scriitorilor, asigurând acuratețea înregistrării adevărului revelat lor

- elementul uman: scriitorii au scris potrivit stilului și personalității lor, alegând cuvintele intenționate de Duhul Sfânt

- manuscrisele originale: conțin înregistrarea fără greșeală a adevărului revelat

Teorii false referitoare la inspirația Bibliei

Dintre teoriile false cu privire la inspirația Bibliei, amintim: 1) Teoria inspirației naturale – susține că inspirația este o formă superioară de perspicacitate din partea omului natural; scriitorii Bibliei au fost genii care nu au avut nevoie de un ajutor supranatural.

Obiecție: Dacă Biblia este o carte de inspirație umană, de ce nu poate fi înțeleasă de omul natural (1 Cor.2.12)? 2) Teoria inspirației parțiale – susține că Biblia este inspirată în intenția ei (de a arăta oamenilor mântuirea), dar nu și în întregul ei conținut. Adică, scriitorii ei au fost inspirați în materie de credință, dar nu și de istorie sau de știință.

Obiecție: Atunci, cine are ultimul cuvânt în a selecta adevărul de eroare? Biblia nu doar conține Cuvântul lui Dumnezeu, ci ea este Cuvântul lui Dumnezeu! 3) Teoria inspirației universale (mistice) – susține că scriitorii Bibliei au fost inspirați în același mod în care sunt inspirați toți oamenii plini de Duhul Sfânt, când scriu o carte sau când rostesc o predică.