Vulnerabilitate psihică

Extras din referat Cum descarc?

Vulnerabilitatea trebuie privita ca un raspuns adaptativ neadecvat si uneori insuficient al persoanei la solicitarile psihice sau fizice obisnuite, altfel spus la factorii de mediu care actioneaza asupra fiecarui individ pe intregul parcurs autogenetic.Unii autori spun ca prin vulnerabilitate psihica nu se intelege neaparat o stare innascuta, ci innascuta este doar o trasatura care favorizeaza posibilitatea ca autogenia care ofera uneori stresori sa-l vulnerabilizeze pe subiect.
Modelul vulnerabilitate/stres avanseaza urmatoarele ipoteze:
a) Terenul joaca un rol important in aparitia starilor maladive; persoanele cu un teren vulnerabil pentru diferite suferinte somatice si psihice in general sau pentru unele anume, ajung ca in anumite imprejurari sa realizeze mult mai repede si usor decat altele, in aceleasi circumstante sau in circumstante specifice, o stare de reactivitate maladiva si apoi de boala.
Vulnerabilitatea unei persoane pentru tulburari psihice se constituie de-a lungul biografiei, prin cumularea si conjunctia unor factori somatici, genetici, bio-psiho-sociali si cultural-spirituali. La persoanele vulnerabile pot fi identificate o serie de ,,markeri" bio-psihologici ce pot fi prezenti si inaintea primului episod maladiv precum si dupa remisiune fiind prezenti uneori la rudele sale. Vulnerabilitatea oscileaza de-a lungul timpului, datorita unor conditionari extrinseci -cumulare de stresori si epuizare, reducerea retelei de suport social- si intrinseci, -oscilatia bio-psiho-ritmurilor; crize ale ciclurilor vietii-, astfel incat, exista perioade cu vulnerabilitate crescuta sau scazuta.
b) O persoana vulnerabila ajunge la o stare de tulburare patologica somatica si/sau psihica, in urma interventiei unor factori circumstantiali-situationali; acestia pot fi determinanti, favorizanti, sau doar declansatori. Factorii situationali conjuncturali joaca un rol important si in intretinerea starii maladive, a defectului si handicapului, precum si in reaparitia unor noi episoade.
Exista un raport invers proportional intre vulnerabilitate si factorii stresori. Cu cat vulnerabilitatea este mai mare cu atat acestia pot fi mai putin intensi, si invers. Dar exista si o dinamica temporala, intentionala si de interrelatie intre cele doua clase de factori. De exemplu, situatiile nefavorabile pot fi induse de insusi subiect, prin proiectele si initiativele sale. In urma fiecarui episod psihopatologic-maladiv individul ramane mai sensibil-vulnerabil la factori tot mai minori.
In mod special ea atrage atentia asupra cazurilor cu ,,risc crescut" pentru tulburari psihice, fapt important in perspectiva psihiatriei comunitare ce-si formuleaza drept unul din obiective supervizarea acestui grup populational. Se acorda astfel importanta persoanelor particulare sau dizarmonice. Este readusa in discutie viziunea holista si graduala asupra tulburarilor psihice care era prezenta in medicina psihiatrico-galenica in cadrul careia aspectul tipologico- temperamental (sanguinic, coleric, melancolic, flegmatic) era inteles ca o veriga intre normalitate si patologie. Conceptia bio-tipologica privitoare la personalitatile anormale pe care a dezvoltat-o Kretschmer in secolul nostru este intr-un fel reactualizata.
Pe langa trasaturile specifice fiecarui tip de personalitate particular-patologica care o caracterizeaza prin stilul specific de relationare interpersonal-sociala prin comportament si expresivitate in general, in cele mai multe cazuri se pot identifica si un ansamblu de caracteristici ce indica tocmai vulnerabilitatea subiectului inteleasa ca nedezvoltare armonioasa (Lazarescu, 1994).

Fisiere in arhiva (1):

 Vulnerabilitate Psihica.doc