Strategii de Identificare și Schimbare a Atitudinilor și Sentimentelor

Consilierul şcolar trebuie să posede un repertoriu de strategii de lucru prin care să-l ajute pe clientul său pentru a-şi atinge scopurile propuse. Aceste strategii, puse în acţiune de către consilier, devin moduri de operare sau planuri de acţiune, care sunt destinate obţinerii unor rezultate precise. Fără a epuiza lista strategiilor posibile, vom prezenta în continuare strategiile care pot fi utilizate, cu relativă uşurinţă, atât de către consilierii începători, cât şi de către o mare parte din cadrele didactice cu pregătire psihopedagogică şi experienţă îndelungată la catedră.

Pe ansamblu, majoritatea strategiilor consilierii pot fi grupate în patru mari categorii: a) strategii de identificare a atitudinilor şi sentimentelor negative; b) strategii de schimbare a atitudinilor şi sentimentelor negative; c) strategii de identificare a comportamentelor negative; d) strategii de schimbare a comportamentelor negative.

1. Strategiile de identificare a atitudinilor şi sentimentelor negative

Adeseori, clientul nu este capabil să-şi identifice şi să exprime sentimentele şi atitudinile care-i generează starea de disconfort psihocomportamental.

În asemenea situaţii, consilierul trebuie să găsească modalităţile prin care să-l ajute pe client să se examineze şi să se exprime pentru a putea ajunge apoi la o schimbare pozitivă.

În cele ce urmează, prezentăm un set de strategii de identificare a atitudinilor şi sentimentelor, cu precizarea că nu există o strategie anume funcţională pentru toţi clienţii şi nici chiar pentru toţi consilierii. Ca urmare, consilierul trebuie să opteze pentru cea mai adecvată strategie situaţiei respective.

1.1. Clarificarea şi reflectarea sentimentelor clientului

Examinarea şi înţelegerea propriilor sentimente de către client apare de la sine în situaţiile în care consilierul clarifică şi reflectă atitudinile şi sentimentele clientului aşa cum sunt ele exprimate în cadrul şedinţei de consiliere. În asemenea situaţii, consilierul utilizează răspunsuri (afirmaţii) de tipul:

- “Chiar credeţi asta?” sau “Vreţi să spuneţi asta?”

- “Păreţi supărat” sau “Vă simţiţi foarte bine”.

Clarificarea şi reflectarea sentimentelor clientului este foarte utilă atunci când sentimentele sale puternice îl împiedică pe client să ia măsuri în vederea atingerii scopului său. De asemenea, o astfel de strategie este indicată şi în situaţiile în care clientul pare blocat, el fiind incapabil de a face progrese. Este vorba aici de o persoană care poate fi limitată numai la un mod de comportament, deoarece răspunsul ei este dictat, în primul rând, de sentimentele sale. Spre exemplu, un părinte se va comporta punitiv faţă de copilul său care începe să vină tot mai des cu note mici de la şcoală, până când sentimentele lui de resentiment vor fi clarificate şi exprimate.

În general, majoritatea indivizilor care se comportă punitiv (îi învinovăţesc pe alţii, sunt sarcastici etc.) sunt incapabili să răspundă în alt mod, până când sentimentele lor de jignire sau supărare sunt clarificate, exprimate şi reduse în intensitate.

1.2 .Modelarea sentimentelor de către consilier

Una din modalităţile cele mai eficiente de a-l ajuta pe client să-şi exprime sentimentele şi atitudinile este modelarea acestui proces de către consilier. Consilierul îşi exprimă sentimentele sale despre propria persoană sau despre modul în care s-ar simţi el dacă ar fi în locul clientului, prin răspunsuri de tipul: “Cred că am realizat ceva şi mă simt mulţumit de asta”.

Consilierul poate să arate cum s-ar simţi el dacă ar fi fost în locul clientului său spunând: “Dacă m-ar fi tratat pe mine în felul acesta, m-aş fi supărat foarte tare”. Această strategie este utilă, mai ales în cazul clienţilor care sunt incapabili, din diferite motive, să aibă un răspuns emoţional adecvat. Spre exemplu, consilierul poate presupune că una din cauzele pentru care un elev foarte bun începe să primească note slabe la şcoală sunt resentimentele acestuia faţă de presiunea pe care o resimte din partea părinţilor. Totuşi, consilierul nu poate fi sigur de acest lucru, întrucât clientul său pare a fi un copil docil şi neutru.

Într-o asemenea situaţie, consilierul poate încerca să stimuleze la client exprimarea sentimentelor prin modelarea propriei sale reacţii spunând: “Dacă părinţii mei ar exercita o presiune aşa de mare asupra mea, atunci m-aş înfuria foarte tare. N-aş mai ţine aşa de mult la note mari”. Prin utilizarea acestei strategii, consilierul provoacă sentimente adecvate la clientul respectiv, demonstrând cum ar reacţiona o altă persoană în aceeaşi situaţie.