Schizofrenia

Exista numeroase de tulburari de personalitate, dupa cum insusi conceptul de personalitate, cunoaste zeci de definitii si sute de acceptii.

Astfel in acceptia expertilor O.M.S. tulburarile de personalitate sunt definite ca „stari se pattern-uri conportamentale, semnificative clinic, ce tind a fi persistente si sunt expresia stilului de viata si a modului de relationare cu sine si cu altii, caracteristice unei anumite persoane”.

O alta definitie este formulata de Asociatia Psihiatrica Americana, conform careia „tulburarea de personalitate este un pattern persistent de experienta interioara si comportament care deviaza in mod clar de la asteptarile pe care le avem din partea insului. Acest pattern este pervaziv si inflexibil cu debut in adolesenta sau timpuriu in viata adulta, stabil in timp si care determina disfunctionalitate (1994).

Tulburarile de personalitate se refera la modele de comportament neadaptat profund implantate, ce se pot recunoste din perioada adolescentei sau mai devreme, si care se continua de-a lungul celei mai mari parti avietii adulte, cu toate ca adesea devin mai putin evidente la varsta medie sau inaintata; personalitatea este anormala, fie in ceea ce priveste echilibrul componentelor sale, calitatea si expresia lor, fie in ceea ce priveste aspectul sau total; din aceasta cauza clientul sufera sau face pe ceilalti sa sufere, existind un efect advers asupra individului sau societatii.

Printre aceste tulburari de personalitate se afla si tulburarea schizoida a personalitatii denumita schizofrenie.

SCHIZOFRENIA este una dintre cele mai grave boli psihice, care impresioneaza prin caracterul dramatic al tabloului clinic, debutul bolii frecvent la tineri, alimentaie mintala infirmizata si cel mai adesea evolutie cronica.

Termenul de schizofrenie inseamna = scindarea mintii ( din limba greaca).

Aceasta boala ce “ia mintea” - numita si sindrom discordant - debuteaza in special in adolescenta sau tinerete (schizofrenia hebefrenica), evoluand cu perioade cand mai bune, cand rele. Acestea din urma, in unele cazuri, au caracter continuu.

Modificarea brusca a comportamentului psihic, pe o durata de timp de peste 5-6 luni, in plina sanatate mintala, la un tanar adolescent sau chiar la un copil, indica prezenta schizofreniei si e cazul ca cei apropiati sa consulte neintarziat medicul.

Tratata la debut, boala poate fi mai usor stapanita. In zilele noastre, impactul schizofreniei in sanul unei familii si la nivel social este alarmant. O treime din cazurile de spitalizare din clinicile psihiatrice se datoreaza acestei maladii, iar pacientii sunt tot mai tineri.

Desi exceptional de complexa, structura creierului poate fi usor destabilizata de factori externi, cum sunt excesul de alcool si cafea, drogurile si tutunul, tulburari de care sufera in prezent peste un sfert din populatie si din ce in ce mai multi tineri si adolescenti. Si mai grav este faptul ca starea depresiva creeaza o morbiditate enorma, acea tristete lipsita de orice speranta, asociata unei dureri psihice, ce fac deseori moartea de preferat.

Este schizofrenia o boala doar a spiritului sau si a creierului?

Multa vreme s-a crezut ca aceasta maladie este doar o tulburare a sufletului omului, credinta complet inlaturata de cand prin metodologii dezvoltate a fost posibila studierea structurilor si functiilor creierului, in aproape toate componentele sale. Ca noutate, s-a ajuns la concluzia ca alimentatia, stilul de viata si experienta zilnica influenteaza profund buna functionare a creierului, deci comportamentul uman. In urma unor cercetari recente au ajuns la concluzia ca lobii frontali cerebrali (cei care aranjeaza logic tot ce gandim si hotaram) sufera modificari, in anumite conditii ducand la o stare de hipofrontalitate. Aceasta stare se caracterizeaza printr-o semnificativa reducere a irigarii cu sange a acestei parti a creierului. Aceasta reducere a fluxului de sange determina subactivitatea lobilor frontali si duce la manifestarile schizofrenice. Inlantuirea elementelor ce determina aceasta boala mintala. Obiceiurile nocive si alimentatia neechilibrata (fie un plus caloric, fie malnutritie), in prima parte a vietii, pot afecta mult mai tarziu, ireversibil, creierul. Procesul de alterare a substantei cerebrale poate sa inceapa chiar din ultimul trimestru de sarcina, in urma unei infectii virale banale, contractata de catre mama, infectie trecuta neobservata.

Lezarea cerebrala a fatului persista silentios si asimptomatic foarte multi ani, pentru ca apoi, in urma unui incident stresant, chiar minor (pentru o persoana cu creierul integru) sa aiba loc debutul clinic, discordant-schizofrenic.

Care sunt semnele si manifestarile care trebuie sa atraga atentia asupra aparitiei bolii discordante?

Aproape ca nu exista vreo manifestare a nici unei boli psihice care sa nu fie prezenta si in schizofrenie.Debutul, picatura ce umple paharul, este de obicei un moment de tensiune psihica acuta: o “navala” de hormoni ai fricii si ai maniei (intensa, dar nu suficient motivata), cand incepe sa apara anxietatea, determinand perturbari majore si mai ales reducerea dramatica a instinctului de alimentatie (anorexie).Instalarea unor senzatii corporale neplacute, mergand pana la alterarea sentimentului real al corporalitatii sunt un alt semnal de debut al bolii, la fel ca si fobiile si obsesiile, visele cu caracter coplesitor, terifiant si pline de bizarerii, diminuarea atentiei voluntare, reducerea numarului de idei, a imaginatiei, evocari dificile a unor imprejurari traite, iluzia de “deja-vazut”, auzit, trait. Bolnavul sustine ca stie, cunoaste persoane pe care nu le-a intalnit niciodata. Suferindul schizofrenic are o idee prevalent-dominanta (fixa) ce se impune gandirii sale, ca nucleu al unui sistem delirant, nerecunoscand neconcordanta cu realitatea.

Idei hipocondriace si ideea de filiatie, ca apartenenta la o familie superioara, imperiala sau divina; scaderea aproape totala a vointei, a capacitatii de actiune; tulburari in articularea cuvintelor. La tineri, la fete mai ales, se manifesta lipsa placerii sexuale - frigiditatea, iar femeia matura poate asocia durerea in timpul sau dupa actul sexual (dispareunie).

Toate acestea, desi nu epuizeaza tabloul clinic al sindromului discordant, au scopul sa atraga atentia asupra unui posibil debut al acestei maladii care, tratata din vreme, poate fi ameliorata sau chiar vindecata. Pentru stabilirea unui diagnostic precis, aceste manifestari trebuie sa dureze mai mult de 3-4-5 luni, numai medicul fiind in masura sa stabileasca daca este vorba de o schizofrenie ori de o boala organica cu manifestari similare (fapt important in alegerea terapiei, care include si supravegherea continua a suferinzilor, acestia avand adesea ganduri suicidare ori, mai grav, de ucidere a unor nevinovati). Un lucru trebuie retinut: desi genele sunt cele care aseaza cartusul pe teava pustii, alimentatia si stilul de viata sunt cele care apasa pe tragaci.