Responsibilitatea - asistări psihopedagogice ale copiilor cu nevoi speciale

Obiectivul central al acestui domeniu de cercetare actiune este axat pe interventia in scop terapeutic ,recuperator si instructiv educativ asupra persoanelor cu diferite tipuri de deficiente sau aflate in incapacitate de actiune pentru a favoriza la maxim insertia lor socioprofesionala, considerandu-se ca fiind o nota comuna acestor persoane riscul aparitiei unor stari de instabilitate,marginalizare,dezechilibru sau in situatii mai grave chiar ruperea totala a relatiei individ/societate.Altfel spus obiectivul fundamental al serviciilor psihopedagogice si sociale este centrat pe mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatii individuale necesare pentru rezolvarea unor probleme sau situatii dificile pe care persoana nu l;e poate solutiona de una singura si asigurarea unui suport pentru persoanele care nu au posibilitatea sa-si dezvolte propriile capacitati si competente necesare desfasurarii unor activitati socialmente utile si care favorizeaza integrarea lor sociala.

Psihopedagogul pentru a-si atinge scopul urmarit trebuie sa tina cont de urmatoarele obiective:

-prezentarea analitica,descriptiva,comparativa si etiologica a diferitelor categorii de persoane cu cerinte speciale;

-elaborarea unor criterii de clasificare pe niveluri/grade/trepte a tulburarilor sau deficientelor intalnite la persoanele respective;

-prezentarea particularitatilor specifice activitatii persoanelor cu cerinte speciale, consecinta a modificarilor biopsihice si/sau socioeducationale;

-prezentarea si analiza sistemului de depistare-terapie-recuperare-educatie/profesionalizare-adaptare-integrare pentru categoriile de persoane aflate in dificultate;

-stabilirea scopurilor, metodelor si mijloacelor de activitate psihopedagogica si sociala cu persoanele care prezinta deficiente sau care se afla in situatii dificile de existenta;

-elaborarea unui program de profesionalizare in concordanta cu cerintele pietei fortei de munca si incadrarea in unitati productive sau ateliere protejate a persoanelor cu nevoi speciale;

-elaborarea strategiilor sde integrare sociala a persoanelor cu dizabilitati prin valorificarea tuturor resurselor existente la nivelul comunitatii;

-elaborarea unor strategii de interventie pentru prevenirea si/sau ameliorarea consecintelor diferitelor tipuri de deficiente sau a unor disfunctii la nivel familiar, comunitar si social referitoare la persoanele aflate in dificultate;

-imbogatirea corpusului de cunostinte cu noi informatii rezultate in urma unui permanent proces de cercetare-actiune si modernizare a programelor de interventie existent in domeniul psihopedagogiei speciale si asistentei sociale.

Atat psihopedagogului cat si familiei li se recomanda cu insistenta ca unui termen cum ar fi:invalid,irecuperabil,needucabil,inapt/incapabil de munca sa nu mai fie folositi in caracterizarea persoanelor cu dizabilitati, deoarece acesti termeni nu reprezinta realitatea si aduc prejudicii demnitatii umane.Nu de putine ori astfel de etichete se transforma in bariere majore care intaresc prejudecatile oamenilor cu privire la persoanele cu dizabilitati,

accentuand astfel distanta sociala si uneori chiar distanta fizica dintre cei "normali" si cei "diferiti" , adica neputinciosi ,margainali ,inferiori , dependenti.In limbajul curent acest termen are adeseori un sens peiorativ ,fapt care in ultimul an a determinat identificarea unor termeni sau sintagme care sa inlocuiasca termenul handicap.

Psihopedagogul trebuie sa se informeze in legatura cu aspectul medical, pentru a actiona in functie de categorie de dizabilitate,si a informa familia de evolutie.Aspectul medical-deficienta-se refera la deficitul stabilit prin metode clinice sau paraclinice ,explorari functionale sau alte evaluari folosite de serviciile medicale, defoicit care poate fi de natura senzoriala, mintala,fizica,locomotorie,neuropsihica sau de limbaj.

Psihopedagogul trebuie sa explice termenul generic de deficienta care include o serie de alti termeni cu o semnificatie si o sfera semantica mai redusa,cum ar fi:

-deficitul desemneaza intelesul cantitativ al deficientelor,adica ceea ce lipseste pentru a completa intregul;

-defectuozitatea se refera la ceea ce determina un deficit;

-infirmitatea desemneaza diminuarea notabila sau absenta uneia sau mai multor functiuni notabile care necesita o protectie permanenta, fiind incurabila, dar care poate fi reeducata, compesata sau supracompensata.Dupa unele date UNESCO ,infirmitatea s-ar limita numai la deficienta locomotorie;

-invaliditatea- implica pierderea ori diminuarea temporara sau permanenta a capacitatii de munca;

-perturbarea se refera la abaterile de la norma.