Psihopedagogia adolescenților și adulților

Extras din referat Cum descarc?

Adolescenta se caracterizeaza prin accelerarea dezvoltarii tuturor proceselor, o intelectualizare intensa, dezvoltare a gandirii abstracte, prin imbogatirea si largirea incorporarii de conduite adulte etc. Exprimarea independentei nu mai este deziderativa si revendicativa, ci expresiva, naturala:
o adolescentul cauta mijloace personale de a fi si de a aparea in ochii celorlalti;
o il intereseaza responsabilitati in care sa existe dificultati de depasit spre a-si masura fortele;
o individualizarea si constiinta de sine devin mai dinamice si cauta dimensiuni noi de "demnitate" si "onoare";
o apropierea de valorile culturale este deasemenea larga si din ce in ce mai avertizat;
o de la o forma de evaluare impulsiva critica se trece la forme de evaluare in care cauta sa se exprime originalitatea;
o "gustul" personal are mai mare pregnanta si se poate sustine, demonstra;
o intensa este si socializarea aspiratiilor, aspectele vocationale, profesionalizarea ce se contureaza treptat, cuprinzand in esenta si elemente importante ale conceptiei despre lume si viata.
Comportamentul reprezinta ansamblul reactiilor adaptative, obiectiv-observabile, pe care un organism prevazut cu sistem nervos le executa ca raspuns la stimulii din ambianta (Tilquin). Comportamentul este, asadar, expresia exterioara a raporturilor dintre individ si mediu, a echilibrului pe care individul il realizeaza in procesul dinamic de integrare in viata sociala si care este obiectivat, de regula, intr-un sistem de fapte sau de actiuni supuse unei aprecieri morale. Mai putem defini comportamentul ca fiind conduita unui subiect luat in considerare intr-un mediu si timp date, avand semnificatie adaptativa si intotdeauna subordonandu-se unui sens (scop). Pe fondul interactiunii copilului cu scoala, cu familia, cu grupurile de prieteni, sau de cunostinte etc, pot aparea comportamente adapta-tive, sau, dimpotriva, se pot contura comportamente dezadaptative, aflate in conflict cu normele sociale (unanim acceptate de societate) care cultiva un tip de "comportament normal". Comportamentul copilului/adolescentului este puternic influentat de-a lungul ontogenezei lui de dezvoltarea psihogenetica a individului si de mediul social in care acesta traieste si munceste.
Tulburarile de comportament sau modificarile de comportament sunt forme de dezechilibru psihic, ce implica tulburari in sfera emotional-volitiva, ca urmare a unei leziuni cerebrale pre- sau post-natale, a unor structuri psihice morbide de natura sociogena (I. Strachinaru, 1994). Aceste devieri de conduita sunt, asadar, nu doar abateri de la normele starii de sanatate, ci si de la normele morale, cu daune resimtite in raporturile sociale normale. Criteriile de diferentiere ale unui comportament normal fata de un comportament deviant difera foarte mult de la o cultura la alta, de la o epoca la alta. in literatura de specialitate, in afara termenului de "tulburare de comportament" (adoptat de Comisia de Nomenclatura a Congresului Mondial de Psihiatrie Infantila din 1950), exista numeroase alte denumiri folosite pentru a desemna aceeasi realitate. Astfel, Yonbrel vorbeste despre "copilul rau", Wallon despre "copilul turbulent", Beaujean despre "copilul revoltat", Lafon despre "inadaptare juvenila" etc. (R. Rascanu, 1994). in tara noastra, R. Rascanu, in 1980 a introdus termenul de "sindrom comportamental" sau "comportamentism".

Fisiere in arhiva (1):

 Psihopedagogia Adolescentilor si Adultilor.docx