Plan remedial tulburări de coordonare motorie

Extras din referat

I. Informatii de baza
Numele copilului: CHINDEA FABIAN
Sex: M
Gradinita P.P. nr. 2 Alba Iulia
Diagnostic: tulburari de coordonare motorie (dispraxia), diagnosticat in scrisoarea medicala nr.1848/10.07.2012
Educatoare: STAN LOREDANA / BUDA COSMINA 
Perioada de desfasurare: an scolar 2013 -  2014 (grupa mijlocie) 
cu posibilitate de prelungire in urmatorul an scolar
II. Starea actuala a copilului
Sector de referinta: afectarea capacitatii creierului de a planifica si urma secvente ale miscarilor.
Motiv de referinta: Copiii cu aceasta tulburare pot efectua toate miscarile normale, poseda inteligenta medie sau mai inalta decat medie, dar, deseori, sunt considerati retardati din cauza planificarii si coordonarii motorii insuficiente.
Consecintele dispraxiei sunt diverse si tin de abilitatile copilul de a actiona acasa, la gradinita sau in orice alt context social; depind de gradul de gravitate a acesteia si se manifesta pe urmatoarele paliere ale dezvoltarii:
-  motricitate grosiera (generala): abilitati sportive foarte reduse, stangacie generalizata, echilibru precar, coordonare deficitara a partilor corpului si a miscarilor, impiedicand, astfel, formarea unor deprinderi, cum ar fi mersul pe bicicleta, inotul. Pentru a se misca usor, acesti copii au nevoie de foarte multa informatie senzoriala, au tendinta de a sparge obiecte si nu fac fata lucrului manual si jocurilor organizate.
-  motricitatea fina: pot avea dificultati la scris, desenat sau copiat. Scrisul de mana este afectat, adesea din cauza strangerii si apasarii exagerate a creionului si de incapacitatea de a controla traseul acestuia; uneori scrisul este ordonat, dar extrem de lent, reducand volumul sarcinilor pe care pot sa-l realizeze intr-un timp dat;
-  organizarea si autoorganizarea activitatii: copilul dispraxic are nevoie de mult timp pentru a se imbraca/dezbraca si a se organiza dimineata, a manca, a merge la plimbare etc.; are dificultati in a-si gasi lucrurile sau in a-si aminti ce obiecte ii sunt necesare pentru o anume activitate;
-  vorbirea si limbajul: dispraxia poate fi asociata cu deficit si dezordine a capacitatilor de vorbire expresiva, de asezare a cuvintelor in propozitii, de articulare corecta a sunetelor.
III. Semne (indicatori) de avertizare. Comportamentul copilului:
-  incepe anevoios o activitate;
-  se observa coordonarea proasta a miscarilor: de ex., copilul este capabil sa prinda mingea, dar
o face cu miscari exagerate;
-  manipuleaza stangaci obiectele;
-  oboseste repede;
-  dificultati de adaptare la rutina gradinitei;
-  ii este dificil sa foloseasca diverse dispozitive la construirea din cuburi;
-  are probleme de coordonare si echilibru: deseori poate sa atinga din greseala obiectele din incapere sau sa le dea jos;
-  ezitari la activitatile si jocurile care implica abilitatile de motricitate grosiera;
-  imbracare inceata, copilul nu isi poate lega sireturile;
-  scris de mana abia lizibil;
-  probleme cu coordonarea cutitului si a furculitei;
-  aparitia simptomelor fizice, cum ar fi dureri de cap, stari de rau.
IV. Capacitati, competente, abilitati, lacune, slabiciuni, nevoi
Dispraxia afecteaza progresul (pre)scolar al copilului la diferite nivele:
o dificultatile de organizare si autoorganizare se extind si asupra gandirii si planificarii si dezorganizeaza invatarea;
o copilul dispraxic poate avea multe informatii, dar nu le poate organiza logic si cu sens;
o are capacitate limitata de concentrare si abilitati de ascultare reduse;
o manifesta incapacitate de a-si aminti mai mult de doua-trei instructiuni odata;
o finalizare intarziata a sarcinilor de lucru in clasa;
o desene si abilitate de copiere insuficient maturizate;
o atentia deficitara este adeseori asociata cu dispraxia, dar este greu de stabilit, daca sunt dificultati de concentrare sau este vorba de evitarea sarcinilor dificile;
o frustrarea si stima de sine scazuta genereaza izolare si diminuarea motivatiei si interesului pentru invatare; au tendinta de a se supara repede si de a-si arata sentimentele; sunt timizi si nesiguri cand au de realizat activitati motrice noi -  se tem de esec; 
o imaturitatea afectiva insoteste de multe ori dispraxia si se manifesta prin stangacie si infantilism in abordarea sarcinilor de invatare, dar si in relatiile cu colegii si adultii din preajma, incapacitatea de a stabili relatii cu alti copii.
Obiectivele programului
-  planificarea activitatilor pe etape succinte, clare, succesive;
-  alegerea temelor, jocurilor didactice, manipulative, care genereaza un interes ridicat;
-  inceperea activitatilor cu manipularea obiectelor mai mari si mai grele, trecand apoi la cele mai mici si mai usoare;
-  acordarea permisiunii copilului de a se deplasa mai putin si de a-si lua pauze la cerere;
-  oferirea unui timp suficient pentru urmarirea miscarilor altor copii inainte de a incerca sa le execute el insusi; 
-  incurajarea copilul in efectuarea unei noi sarcini;
-  stimularea indeplinirii activitatii in mod independent, acordandu-i ajutor doar la inceput;
-  evidentierea si recompensarea cel mai mic progres, atragerea in activitati de grup si in jocuri de invatare;
-  comunicarea cu copilul va fi cu voce calda, blanda, dar si insistenta in obtinerea rezultatelor;
-  evitarea comparatiilor intre copii;
-  laudarea fiecarui efort, chiar si a realizarilor minore. Un copil cu dispraxie este obisnuit cu esecul repetat: fiecare efort trebuie sa le creasca increderea in sine. Cand vor avea o parere mai buna despre ei, se vor relaxa si vor putea sa invete;
-  alocarea unui timp suplimentar. Copiii cu dispraxie au dificultati in procesarea informatiilor in timpul activitatilor, la nevoie beneficiind de timpul de odihna.

Fisiere in arhiva (1):

 Plan remedial tulburari de coordonare motorie.doc