" Omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura; dar este o trestie cugetatoare. Nu trebuie ca intregul Univers sa se inarmeze spre a-l strivi. Un abur, o picatura de apa e destul ca sa-l ucida. Insa in cazul in care Universul l-ar strivi, omul ar fi inca mai nobil decat ceea ce-l ucide, pentru ca el stie ca moare; iar avantajul pe care Universul il are asupra lui... acest Univers nu-l cunoaste!" Blaise Pascal ,,DE LA DIZABILITATE LA ABILITATE" Angajarea asistata - ideal sau realitate? Intr-o societate a caror mecanisme economice se bazeaza pe principiile economiei concurentiale, prosperitatea unei familii depinde in primul rand de angajarea membrilor ei in activitati economice aducatoare de venituri. O categorie aparte de familii o reprezinta cele care au in componenCa lor persoane cu dizabilitaCi. Aceste familii au probleme economice mai mari decat celelalte, datorita incapacitaCii persoanelor cu dizabilitaCi de a desfasura activitaCi productive si a slabei susCineri financiare din partea statului. De obicei aceste persoane sunt orientate in funcCie de gradul lor de handicap spre instituCii in care isi pot recupera parCial sau integral capacitaCile restante si unde pot desfasura activitaCi utile conform posibilitaCilor lor, cum ar fi Centrele de Integrare prin Terapie OcupaCionala (CITO). Dintre persoanele cu grad de handicap o parte pot fi recuperate si integrate in societate, cele mai multe dintre aceste persoane avand grad de handicap usor si mediu, dar si cateva din cele cu handicap accentuat (de exemplu unii nevazatori). Modalitatea cea mai directa si mai eficienta de a contribui la bunastarea unei familii este incadrarea membrilor ei in munca. In cazul familiilor care au in componenCa persoane cu dizabilitaCi se utilizeaza frecvent noCiunea de ,,angajare asistata". Pentru aceasta este necesara existenCa unor programe care implica munca unor specialisti in domeniu, dar si contribuCia statului printr-un sistem de facilitaCi menite a usura imbunataCirea situaCiei locurilor de munca a persoanelor cu dizabilitaCi. Mecanismul principal elaborat de guvern este un sistem cota care cere companiilor si agenCiilor de stat de o anumita marime sa angajeze persoane cu dizabilitaCi. Companiile mari sunt obligate sa se asigure ca patru la suta din angajaCi sunt persoane cu dizabilitaCi, insa legea poate fi usor ocolita. De asemenea legea prevede plata salariilor angajaCilor cu dizabilitaCi absolvenCi ai unei forme de invaCamant autorizata dar numai pe o perioada de 18 luni dupa care angajatorul nu mai e obligat sa reCina angajatul decat inca minim 18 luni. Prevederile legale enumerate mai sus se doresc un stimulent in angajarea asistata a persoanelor cu dizabilitaCi si sunt folosite frecvent de specialistii implicaCi in acest tip de angajare. Angajarea asistata este un model de acCiune sociala care recunoaste ca multe persoane cu dizabilitaCi au nevoie de asistenCa adiCionala pentru a realiza o angajare cu succes, dar in acelasi timp si angajatorii au nevoie de sprijin in ceea ce priveste acceptarea rolului persoanelor cu dizabilitaCi in intreprinderile lor. AsistenCa pentru angajare poate fi acordata in multe feluri. Este un proces complex in care se pune accentul pe persoana asistata. Fiecare pas trebuie gandit pornind de la nevoile si interesele ei. Ideal ar fi sa cautam locuri de munca pentru persoana si nu personal pentru diverse locuri de munca 1. Aici, un rol important il are o atitudine deschisa faCa de beneficiar si familia lui ca si faCa de angajator sau faCa de alte persoane care pot ajuta intr-un fel sau altul incluziunea, prin munca, a persoanei cu dizabilitaCi. Angajarea asistata necesita parcurgerea urmatoarelor etape: o iniCierea si continuarea pe durata nelimitata a unei colaborari cu AJOFM o identificarea potenCialilor beneficiari o testarea persoanelor cu dizabilitati, mai ales a angajabilitaCii lor o selectarea lor si intocmirea profilului vocaCional o consilierea si instruirea pentru locul de munca in raport cu capacitaCile persoanei, profilul vocaCional si cu potrivirea lui cu locurile de munca existente pe piaCa muncii sau preconizate a aparea pe termen scurt si mediu. Aceasta poate include si reorientarea profesionala a unor beneficiari ale caror meserii nu mai corespund situaCiei actuale datorita dispariCiei lor de pe piaCa muncii. o identificarea locurilor de munca de pe piaCa muncii care se potrivesc persoanelor avute in evidenCa o abordarea potenCialilor angajatori, o potrivirea beneficiarului la locul de munca o negocierea locului de munca o pregatirea la locul de munca o monitorizare si consiliere post-angajare o dezvoltarea carierei (in cazul persoanelor capabile) Abordari teoretice in asistenCa sociala a persoanelor cu dizabilitati InstituCionalizarea Pana in jurul anilor 60, instituCionalizarea a fost considerata cea mai adecvata metoda de ingrijire a persoanelor cu dizabilitaCi. Astfel, persoanele cu diferite dizabilitaCi erau incadrate in instituCii specializate, unde beneficiau de ingrijire, hrana, educaCie si uneori locuri de munca. Dar in timp efectele negative ale instituCionalizarii au devenit tot mai evidente si au fost constientizate si limitele unei astfel de abordari (mediul artificial din instituCii, care difera de mediul social, familial, profesional in care o persoana isi duce existenCa, dependenCa creata faCa de instituCie si sistemul ei, lipsa stimularii afective si senzoriale, care duc la limitarea dezvoltarii intelectuale, afective si interpersonale a unei persoane, lipsa oportunitaCilor de dezvoltare a autonomiei si increderii in sine). Astfel, in jurul anului 70 s-au elaborat noi orientari in ceea ce priveste asistenCa acordata persoanelor cu dizabilitaCi. DezinstituCionalizarea Aceasta a presupus evitarea incadrarii persoanelor cu dizabilitaCi in instituCii specializate mari, preferandu-se centrele mai mici si pe un termen mai scurt. Prin aceasta schimbare de orientare s-a dorit simularea unei atmosfere de familie, intr-un cadru mai intim (beneficiari si personal mai puCini, care pot relaCiona mai usor). Non-instituCionalizarea Si mai diferita de instituCionalizare a fost orientarea spre non-instituCionalizare, vazuta ca un proces de scoatere totala a persoanelor din instituCie si integrarea lor in comunitate. Prin aceasta abordare se urmareste o integrare naturala a persoanei cu dizabilitaCi in societate, cu tot ce aceasta presupune (familie, relaCii sociale, integrare in munca, autonomie personala). De asemenea se incearca evitarea excluziunii sociale si a etichetarii.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.
