Persoanele cu dizabilități și munca

“ Omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura; dar este o trestie cugetatoare. Nu trebuie ca intregul Univers sa se inarmeze spre a-l strivi. Un abur, o picatura de apa e destul ca sa-l ucida. Insa in cazul in care Universul l-ar strivi, omul ar fi inca mai nobil decat ceea ce-l ucide, pentru ca el stie ca moare; iar avantajul pe care Universul il are asupra lui… acest Univers nu-l cunoaste!”

Blaise Pascal

„DE LA DIZABILITATE LA ABILITATE"

Angajarea asistata - ideal sau realitate?

Într-o societate a caror mecanisme economice se bazeaza pe principiile economiei concurentiale, prosperitatea unei familii depinde în primul rând de angajarea

membrilor ei în activitati economice aducatoare de venituri. O categorie aparte de familii

o reprezinta cele care au în componenCa lor persoane cu dizabilitaCi. Aceste familii au

probleme economice mai mari decât celelalte, datorita incapacitaCii persoanelor cu

dizabilitaCi de a desfasura activitaCi productive si a slabei susCineri financiare din partea

statului. De obicei aceste persoane sunt orientate în funcCie de gradul lor de handicap

spre instituCii în care îsi pot recupera parCial sau integral capacitaCile restante si unde pot

desfasura activitaCi utile conform posibilitaCilor lor, cum ar fi Centrele de Integrare prin

Terapie OcupaCionala (CITO).

Dintre persoanele cu grad de handicap o parte pot fi recuperate si integrate în

societate, cele mai multe dintre aceste persoane având grad de handicap usor si mediu,

dar si câteva din cele cu handicap accentuat (de exemplu unii nevazatori). Modalitatea

cea mai directa si mai eficienta de a contribui la bunastarea unei familii este încadrarea

membrilor ei în munca. În cazul familiilor care au în componenCa persoane cu dizabilitaCi

se utilizeaza frecvent noCiunea de „angajare asistata”. Pentru aceasta este necesara

existenCa unor programe care implica munca unor specialisti în domeniu, dar si

contribuCia statului printr-un sistem de facilitaCi menite a usura îmbunataCirea situaCiei

locurilor de munca a persoanelor cu dizabilitaCi. Mecanismul principal elaborat de guvern

este un sistem cota care cere companiilor si agenCiilor de stat de o anumita marime sa

angajeze persoane cu dizabilitaCi. Companiile mari sunt obligate sa se asigure ca patru la

suta din angajaCi sunt persoane cu dizabilitaCi, însa legea poate fi usor ocolita. De

asemenea legea prevede plata salariilor angajaCilor cu dizabilitaCi absolvenCi ai unei

forme de învaCamânt autorizata dar numai pe o perioada de 18 luni dupa care

angajatorul nu mai e obligat sa reCina angajatul decât înca minim 18 luni. Prevederile

legale enumerate mai sus se doresc un stimulent în angajarea asistata a persoanelor cu

dizabilitaCi si sunt folosite frecvent de specialistii implicaCi în acest tip de angajare.

Angajarea asistata este un model de acCiune sociala care recunoaste ca multe

persoane cu dizabilitaCi au nevoie de asistenCa adiCionala pentru a realiza o angajare cu

succes, dar în acelasi timp si angajatorii au nevoie de sprijin în ceea ce priveste

acceptarea rolului persoanelor cu dizabilitaCi în întreprinderile lor.

AsistenCa pentru angajare poate fi acordata în multe feluri. Este un proces

complex în care se pune accentul pe persoana asistata. Fiecare pas trebuie gândit

pornind de la nevoile si interesele ei. Ideal ar fi sa cautam locuri de munca pentru

persoana si nu personal pentru diverse locuri de munca 1. Aici, un rol important îl are o

atitudine deschisa faCa de beneficiar si familia lui ca si faCa de angajator sau faCa de alte

persoane care pot ajuta într-un fel sau altul incluziunea, prin munca, a persoanei cu

dizabilitaCi.

Angajarea asistata necesita parcurgerea urmatoarelor etape:

• iniCierea si continuarea pe durata nelimitata a unei colaborari cu AJOFM

• identificarea potenCialilor beneficiari

• testarea persoanelor cu dizabilitati, mai ales a angajabilitaCii lor

• selectarea lor si întocmirea profilului vocaCional

• consilierea si instruirea pentru locul de munca în raport cu capacitaCile persoanei,

profilul vocaCional si cu potrivirea lui cu locurile de munca existente pe piaCa

muncii sau preconizate a aparea pe termen scurt si mediu. Aceasta poate include

si reorientarea profesionala a unor beneficiari ale caror meserii nu mai corespund

situaCiei actuale datorita dispariCiei lor de pe piaCa muncii.

• identificarea locurilor de munca de pe piaCa muncii care se potrivesc persoanelor

avute în evidenCa

• abordarea potenCialilor angajatori,

• potrivirea beneficiarului la locul de munca

• negocierea locului de munca

• pregatirea la locul de munca

• monitorizare si consiliere post-angajare

• dezvoltarea carierei (în cazul persoanelor capabile)

Abordari teoretice în asistenCa sociala a persoanelor cu dizabilitati

InstituCionalizarea

Pâna în jurul anilor 60, instituCionalizarea a fost considerata cea mai adecvata

metoda de îngrijire a persoanelor cu dizabilitaCi. Astfel, persoanele cu diferite dizabilitaCi

erau încadrate în instituCii specializate, unde beneficiau de îngrijire, hrana, educaCie si

uneori locuri de munca. Dar în timp efectele negative ale instituCionalizarii au devenit tot

mai evidente si au fost constientizate si limitele unei astfel de abordari (mediul artificial

din instituCii, care difera de mediul social, familial, profesional în care o persoana îsi duce

existenCa, dependenCa creata faCa de instituCie si sistemul ei, lipsa stimularii afective si

senzoriale, care duc la limitarea dezvoltarii intelectuale, afective si interpersonale a unei

persoane, lipsa oportunitaCilor de dezvoltare a autonomiei si încrederii în sine).

Astfel, în jurul anului 70 s-au elaborat noi orientari în ceea ce priveste asistenCa

acordata persoanelor cu dizabilitaCi.

DezinstituCionalizarea

Aceasta a presupus evitarea încadrarii persoanelor cu dizabilitaCi în instituCii

specializate mari, preferându-se centrele mai mici si pe un termen mai scurt. Prin

aceasta schimbare de orientare s-a dorit simularea unei atmosfere de familie, într-un

cadru mai intim (beneficiari si personal mai puCini, care pot relaCiona mai usor).

Non-instituCionalizarea

Si mai diferita de instituCionalizare a fost orientarea spre non-instituCionalizare, vazuta

ca un proces de scoatere totala a persoanelor din instituCie si integrarea lor în

comunitate. Prin aceasta abordare se urmareste o integrare naturala a persoanei cu

dizabilitaCi în societate, cu tot ce aceasta presupune (familie, relaCii sociale, integrare în

munca, autonomie personala). De asemenea se încearca evitarea excluziunii sociale si a

etichetarii.