Noțiunea de invățare. evenimentele învățării

1-Definitia procesului de invatare :

Fiinta umana , ca sistem deschis, autocinetic si autoreglatoriu, se afla in permanenta interactiune cu ambianta sociala si materiala, cu semenii, cu natura pe care o cultiva, cu situatiile pe care le stapaneste, provoaca, anticipeaza, rezolva, precum si cu sine insusi in autoconducere, autoinstruire si autoeducatie. Tot ceea ce se suprapune peste reactivitatea spontana si innascuta devenind, prin repetare sau intarire, o achizitie cu caracter de relative permanenta poate fi socotit, ca invatare 1.

2-Sensurile procesului de invatare :

Cei mai multi specialist in problem de psihologia invatarii sunt de accord ca, in acceptiunea ei cea mai larga, invatarea reprezinta dobandirea de catre individ a unor noi forme de comportament, ca urmare a repetarii situatiilor sau a exersarii.

In sens larg invatarea inseamna insusirea oricarei experiente sociale, in forme generalizate. In conditiile scolii invatarea este baza procesului instructive – educative si se refera la activitatea elevilor , indrumati de profesor.

In sens psihologic , prin invatare se intelege orice achizitie noua a organismului care are drept efect o schimbare in comportament (actional sau verbal) 2.

1-ANCA DRAGU SI SORIN CRISTEA – “Psihologie si pedagogie scolara”, Ovidius University Press

Constanta, 2003, p.57.

2-TIBERIU BOGDAN SI ILIE STANCULESCU – “Psihologia copilului si psihologia pedagogica”,

Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971, p.167.

Deci invatarea este procesul prin care se alcatuieste, se schimba, evolueaza programarea comportamentala a organismelor in decursul dezvoltarii individuale; invatarea este cea care permite ca, pe o anumita baza ereditara, sa se constituie noi mecanisme de adaptare ale individului, de a dobandi noi informatii si operatii, de a stabili noi tipuri de interactiune cu ambianta.

Desi suntem tentati sa definim actul invatarii ca pe un process de perfectionare realizat in cadrul practicii sau de achizitie ca urmare a unei experiente, ne dam seama ca unele acte ale invatarii nu inseamna perfectionare, iar altele nu duc la rezultatele dorite. Totusi , a fost acceptata urmatoarea definitie, in conformitate cu conceptia lui Hilgard si Bower (1974) : invatarea este procesul prin care o anumita activitate ia nastere ori se transforma, reactionand la o situatie, cu conditia ca esenta schimbarii sa nu poata fi explicate pe baza maturizarii organismului, a tendintelor innascute de a raspunde sau a altor stari temporare 3.

Toate organismele cunosc un proces de crestere, de implinire a functiilor, de maturizare. Acestea influenteaza comportamentul, cel putin pentru faptul ca si sistemul nervos se maturizeaza si efectuam mai repede, cu mai putin efort, cu mai multa siguranta si cu mai multa precizie unele actiuni.

Exemplu : un copil de 6 ani este introdus intr-o biblioteca cu mai multe rafturi continand carti de aceeasi culoare si de acelasi format. Copilului i se spune doar ca sub una din carti va gasi o bomboana. Din dorinta de a primi bomboana, fiind atras si de caracterul apparent de joc al experimentului, copilul face incercari indreptate spre scopul urmarit : gasirea bomboanei. La prima incercare de a gasi bomboana, copilul are nevoie de 120 secunde, la cea de a doua de 86 secunde si in cele din urma numai de 11 secunde. La aceasta din urma incercare, copilul a miscat doar 2 carti de la locul lor. Continuand experimental, se constata ca dupa cea de a noua incercare, copilul, in mod constant se indreapta spre cartea potrivita si in 3 secunde gaseste bomboana.