Metode de Demutizare

16 pagini
Psihopedagogie

Extras din referat

Din cauza privarii de una din functiile esentiale (auzul) si mai ales din cauza consecintelor surditatii (mutitatea), deficientii de auz comunica mai putin si intampina dificultati de relationare si integrare sociala. Specificitatea programelor de interventie pentru insusirea limbajului este determinata de tipul, gradul si natura deficientei de auz si mai ales de nivelul auzului rezidual.
Indiferent de metoda utilizata in demutizare si in dezvoltarea comu!nicarii, trebuie creata motivatia intrinseca pentru insusirea limbajului.
Exista o multitudine de metode pentru demutizare. Unele sunt metode generale de invatamant (demonstratia, modelarea, exercitiul, conversatia) si altele sunt metode speciale.
Dupa cum s-a mentionat deja, demutizarea este activitatea complexa de suprimare a mutitatii, realizata prin compensare organica (folosind componentele structurale neafectate) si prin compensare functionala (vizand insusirea in unitate indisolubila a articulatiei, foneticii, lexicului, gramaticii).
Conner remarca faptul ca importanta nu este metoda in sine, ci faptul de a nu transforma copilul deficient auditiv intr-un ,,membru al unei sub-culturi de surzi."
Vigotski atrage atentia ca este foarte importanta pronuntia ca latura externa a limbajului, dar si faptul ca trebuie realizata dezvoltarea generala a limbajului, spre a nu produce intarzieri in evolutia generala a copilului.
De asemenea, este important ca metodele pentru demutizare sa tina cont de faptul ca ,,in vorbire cuvantul nu e un ansamblu mecanic de sunete" si ca ,,in articularea sunetelor, organele fonatoare isi modifica pozitia datorita fenomenului coarticularii (a influentei reciproce a sunetelor asezate in diferite medii fonetice)"71.
o Taxonomia metodelor
Din punct de vedere metodologic, exista urmatoarea taxonomie a metodelor pentru demutizare.
o metode orale - care folosesc preponderent limbajul oral:
ometoda orala pura:
o metoda oral-fragmentarista
o metoda oral-globalista:
o metoda natural-britanica
o metoda belgiana
o metoda germana
o metoda orala combinata
o metoda mimico-gestuala
o metoda dactilologica
o metoda labiolecturii.
o metoda grafica - care foloseste preponderent limbajul scris
o metode combinate (mixte) - care folosesc mai multe procedee de
demutizare:
o metoda comunicarii totale (constand in utilizarea tuturor cailor
si mijloacelor de invatare a limbajului)
o metoda ,limbajului vorbit completat"
E. Verza clasifica metodele pentru demutizare si in functie de locul unde s-au dezvoltat si dupa ponderea acordata: metoda italiana, franceza, germana, austriaca, belgiana, romaneasca (aceasta imbinand principiul insusirii globale cu cel analitico-sintetic, fara a neglija sau exagera apelul la mijloacele auxiliare).
METODA ORALA DE DEMUTIZARE
Metoda orala, utilizata in diferite variante, reprezinta principala si au!tentica metoda de demutizare, care consta in insusirea corecta a emisiei (articularii) si a receptiei vorbirii (in conditii naturale sau cu protezare auditiva), avand la baza simturile valide (vazul si simtul vibro-tactil sau verbo-kinestezic) si urmand realizarea unei comunicari inteligibile.
Metoda orala a fost initiata in Spania de Pedro Ponce de Leon, el folosind in demutizare toate formele de limbaj: oral, scris, mimic si dac!til, in etape:
o etapa I - invatamantul grafic mut - constand in antrenarea manuala pentru a ajunge la scrierea globala si ideografica, la un vocabular bogat individualizat.
o etapa a Ii-a - invatamantul oral - constand in demutizarea propriu-zisa, bazata pe pronuntarea litera cu litera, apoi silabisirea si in final pronuntarea cuvintelor scrise din vocabularul individual.
o etapa a IlI-a - pregatirea culturala superioara - constand in trans!miterea cunostintelor necesare unui nobil: vorbirea, citit-scris-socotit, educatie religioasa (vocabular suficient pentru a se putea confesa si ruga), cunoasterea limbii latine, limbii grecesti si limbii italiene, a filosofiei naturale si a astrologiei).
Manuel Ramirez de Carrion (1576-1652) - scrie lucrarea ,,Minunile naturii", considerand instruirea surdomutilor, pe linia traditiei lui Ponce, una dintre minuni; el a remarcat posibilitatea transmiterii vibratiilor sonore si pe cale osoasa. Juan Pablo Bonet descrie metoda lui Carrion (surdul e invatat sa scrie literele alfabetului reduse la valoarea lor fone!tica, apoi sa le dactileze si apoi sa le pronunte - deci sa invete limbajul oral).
Wilhwim Holder preconizeaza invatarea articularii, Franciscus Mauricius van Helmont releva pozitia organelor fonatoare, Johan Konrad Amman, Jacob Rodrigue Pereira, Deschamps sunt adepti ai metodei orale, al carei intemeietor este considerat Samuel Heynike, care pune accent pe gimnastica articulatorie, pe gust si pe conversatiile libere din timpul plimbarilor si a muncii fizice in gradina.