Memoria

1.Definire si caracterizare generala

Prin procesele senzoriale de cunoastere, omul are posibilitatea sa traiasca mai ales in prezent, sa reflecte acele insusiri ale obiectelor care actioneaza nemijlocit, ”aici ” si ”acum”, asupra organelor de simt. Impresiile, imaginile, gandurile, emotiile, miscarile prezente, actuale, nu se pierd insa, nu se ”volatilizeaza” fara a lasa nici o urma in creier, dimpotriva, ele ”dispar” in trecut, se sedimenteaza, se cristalizeaza, pentru ca apoi sa fie scoase la lumina si refolosite, contribuind, in felul acesta, la amplificarea continulului vietii psihice, la desfasurarea normala si mai ales eficienta a activitatii umane. Omul, pe langa multe alte capacitati de care dispune ( de a simti, gandi, vorbi, imagina, dori, voi ), o poseda si pe aceea de a retine, conserva si reutiliza propria sa experienta. Acest lucru este realizat cu ajutorul memoriei. Memoria este procesul psihic de intiparire, stocare (depozitare) si reactualizare a informatiilor.

Ea nu se reduce insa numai la atat. Daca prezentam unor subiecti silabe fara sens, in reamintirea lor vor apela la gruparea silabelor. Daca le prezentam cuvinte, ei le vor regrupa dupa o serie de criterii. Asadar, memoria nu este un simplu mecanism psihic de intiparire, stocare si reactualizare, ci si un mecanism psihic structurat, constructiv, chiar creativ.

- Memoria este o capacitate generale a intregii materii, fie ea vie sau nevie (organica sau anorganica). Astazi se vorbeste tot mai mult de ”memoria masinilor”, de de capacitatea acestora de a retine ( stoca ) o anumita cantitate de informatii si apoi de a furniza in vederea reutilizarii ei. Spre deosebire insa de memoria masinilor, memoria sistemelor biologice vii, indeosebi cea umana, capata forma unui proces psihic complex.

- Memoria este o capacitate psihica absolut necesara, fara de care viata ar fi practic imposibila.

Caracterul necesar al memoriei decurge din faptul ca ea este implicata in marile comportamente ale vietii omului : cunoastere si invatare, intelegere si rezolvare de probleme, inteligenta si creativitate.

- Prin faptul ca memoria intipareste, conserva si reactualizeaza experienta anterioara a omului si a societatii in care acesta traieste, ea asiguran continuitatea vietii psihice a individului. Ea este cea care sudeaza elementele anterioare de cele care vor urma ( un gand rostit de un altul care urmeaza a fi rostit, o actiune planificata in minte de una realizata sau care urmeaza a fi curand realizata); ea da posibilitatea realizarii unor date anterioare ale cunoasterii si prin aceasta impinge cunoasterea mai departe.

- Memoria se afla in stransa interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese, insusiri si capacitati psihice, fiind influentata de ele si influientandu-le totodata.

Continultul informational al memoriei il constituie trecutul redat ca trecut. Ne-am putea cu usurinta imagina ce s-ar intampla daca un eveniment trecut, o intamplare produsa cu mult timp inainte de a fi considerate ca desfasurandu-se in prezent, ca existand deci. In acest caz ar aparea halucinatii. Totusi, desi memoria readuce trecutul in prezent, o face tinand seama de conditiile schimbate si actuale ale prezentului.

Memoria are o serie de caracteristici care o individulalizeaza in raport cu alte procese psihice. Ea este :

Activa, ceea ce inseamna ca aduce modificari si transformari atat in subiectul care memoreaza, cat si in materialul memorat.ea presupune nu doar o simpla inmagazinare de cunostinte, ci si o confruntare a lor cu necesitatile si cerintele actuale ale vietii individului, fapt care duce la o noua organizare si sedimentarea materialului, la restructurarea si asamblarea informatiileor intr-o forma noua, superioara celei anterioare, la evitarea erorilor comise in trecut, la eliminarea verigilor de prisos, la extragerea datelor relevante din experienta anterioara. Cu alte cuvinte, memoria tinde sa transforme trecutul si nu doar sa-l reproduca pur si simplu. Memoria nu este ca o biblioteca in care cartile stau fixate o data pentru totdeauna, ci ca o biblioteca in care aceastea isi schimba mereu locul in functie de necesitatile celui care o foloseste, clasificarea lor putandu-se face cand dupa un creiteriu, cand dupa altul;

Selectiva, in sensul ca nu retinem si nici nu reacualizam absolut totul, ci doar o parte din solicitarile ce vin spre noi. De obicei, retinem si reactualizam insusirile tari, mai puternice ale stimulului sau ceea ce corespunde varstei, sexului, gradului nostru de cultura, preocuparilor, dorintelor, intereselor noastre. Selectivitatea fiind foarte personala, este mai putin indicat ca un elev sa ia notite dupa notitele altui coleg si nu direct din manual sau dupa expunerea profesorului ;

Situationala, adica in concordanta cu particularitatile de timp si spatiu ale situatiei, dar si cu starea interna a subiectului. Nu este tot una daca memoram dimineata, imediat dupa ce ne-am trezit din somn, sau seara, dupa o activitate indelungata, intr-o ambianta linistita sau in alta zgomotoasa, in conditii de sanatate sau de boala ;

Relativ fidela, ceea ce inseamna ca memoria nu este o copie fotografica, ca nu retinem informatiile exact in forma in care ne-au fost prezentate, ca nu le reactualizam exact in forma in care le-am intiparit ci