Jocul la vârsta preșcolară

Jocul, activitate fundamentala a copilului

Jocul este modalitatea naturala prin care copiii exprima ceea ce gândesc, ceea ce traiesc sau simt la un moment dat; este metoda pe care majoritatea copiilor o folosesc pentru a întelege lumea, pentru a întelege

trecutul si a se pregati pentru viitor. Jocul este limbajul universal alcopilariei, atât al celor care întâmpina dificultati, cât si al celor carora dezvoltarea e armonioasa.

Originea jocului este pentru copil decalajul dintre cerintele mediului extern si posibilitatea copilului de a le face fata, decalaj ce se rezolva prin activitatea ludica în care trebuinta copilului de a actiona asupra realului se îmbina cu formarea si dezvoltarea procedeelor de actiune.

Pentru copil, jocul este, în esenta, o modalitate de investigatie si cunoastere a lumii reale, o pre-învatare, un spatiu de satisfacere a dorintei firesti de manifestare si independenta, un mijloc de comunicare. Copilul se implica în joc total. El îsi antreneaza spontan si voluntar în joc toate posibilitatile fizice, intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un mijloc de realizare de sine si de formare a eu-lui.

Dincolo de acestea, pentru copil, jocul este o sursa de placere,deoarece el presupune eliberarea de realitatea constrângatoare si libertatea de reflectare si transformare în maniera personala a acesteia.

Jocul începe si se încheie, el este limitat în timp si spatiu, ceea ce confera celui implicat, copilului, un sentiment de securitate.

La copii jocul este o realitate permanenta. Copilul se joaca cea maimare parte a timpului si pe masura cresterii si dezvoltarii sale, jocul devine tot mai complex si mai divers, influentând si subordonând toate celelalte actiuni de viata, interese si preocupari.

Ceea ce caracterizeaza jocul sub aspectul continutului sau nu este flexibilitatea, rigiditatea ci, mai degraba, valabilitatea. Pentru copil jocul apare ca o disponibilitate, o activitate lipsita de utilitate practica, deci gratuita.

Exersarea disponibilitatilor ludice, pentru copil, prezinta un interes vital.

Factori de influenta ai jocului la prescolari

Caracterul si continutul jocului este dat de o serie de factori de influenta dintre care ce mai importanti sunt:

Nivelul dezvoltarii intelectuale, sociale, si de control a constiintei de sine si de altul.

Aceste variabile influenteaza modul de alegere a principalelor elemente ale jocului: subiectul, scopul, rolurile, si regulile gradul de interactiune cu ceilalti în timpul jocului, masura în care copilul facediferenta dintre fictiune si realitatea în joc.

Experienta de viata a prescolarului si impresiile oferite de mediul ambiant.

Modelul relatiilor sociale dintre adulti, care este preluat si ilustrat în joc.

Mediul, echipamentele si contextul în care are loc jocul.

Prescolarul are nevoie de asigurarea de catre educatoare / învatatoare acâtorva conditiile gate de timpul pentru activitatea ludica, spatiul si echipamentul necesar, un mediu stimulant, cât si atitudinea pozitiva educatorului fata de activitatea de joc.

Functiile jocului la prescolar

Din perspectiva pedagogica, jocul este considerat un mijloc de instruire, o forma de educatie, o modalitate pedagogica - terapeutic, având astfel o varietate de semnificatii de natura constructiva.

Prezentate sintetic, acestea subsumeaza o serie de functii care sunt complementare cu cele ale fenomenului educational în ansamblu.

¨ Functia adaptiva ce se manifesta prin asimilarea realitatii fizice si socialesi prin acomodarea eu-lui la realitate. În joc copilul prescolar transpune impresii dobândite în mediul extern, fizic si social, reusind astfel sa interiorizeze realitatea si sa se adapteze la un nivel primar cerintelor acesteia.

De parcursul vârstei copilariei mijlocii se poate observa o crestere a capacitatii copilului de a transpune rapid si concret în joc elemente ale realitatii: roluri, conduite, actiuni, obiecte, si de a prelucra si reflecta cu o mare profunzime aspecte mai ample ale mediului înconjurator.

Un eveniment precum constructia uni magazin modern, a uni aeroport, a unei sosele, etc. influenteaza din primul moment conduita copiilor.

Ei îsi atribuie niste roluri de ”director”,” sef de santier “,” constructori”, pe o arie relativ larga, tin sub observatie “evenimentul” si îl “construiesc”, în numeroase variante, trecându-l în repertoriul de joc, unde poate sa dureze chiar mai mult timp dupa ce a disparut calificativul de “eveniment”.

Daca la începutul vârstei prescolare, trairile realitatii prin joc sunt totale, în sensul în care copilul nu distinge între situatia reala si cea imaginara, pe masura ce copilul devine constient de propria lui persoana si de modelul pe care îl imita, cele doua planuri ale realitatii si fictiunii se delimiteaza. Aceasta însemnând ca implicarea jocului ce transpune impresii reale este mai superficiala.

În joc copiii îsi modeleaza activ admiratiile, am putea spune ca real, aici în joc, ei intra deplin în stapânirea unor scheme de actiune si raportare.

Aceasta înseamna si un început de constituire a eu-lui. Jocurile colective la prescolari favorizeaza discriminarea eu-tu-el. Actiunile sunt coordonate între parteneri conform unor reguli prestabilite.

Prescolarii învata sa-si stapâneasca tendintele ce contrazic momentul jocului, sa-si subordoneze motivele pe baza altora superioare si sunt constienti de propriile dorinte pe care le obiectiveaza prin scopuri.

Jucându-se prescolarul/scolarul experimenteaza roluri ce se suprapun cu propriul eu si se exerseaza pe el însusi ca agent activ si nu doar reactiv al mediului, fapt ce îi va asigura treptat adaptarea si întelegerea lumii reale.

¨ Functia formativa. –Jocul prescolarului/scolarului este un mobil al dezvoltarii cognitive, afectiv-emotionale, psihomotorii si de modelare a personalitatii.

Cunoasterea prin experienta directa, pe care o asiguraa jocul, presupune implicarea calitatilor perceptive, a abilitatilor de reactie, a capacitatilor de rationare, si a posibilitatilor de comunicare, ce sunt exersate si îmbogatite în plan cantitativ si calitativ.

Jucându-se cu diferite obiecte, materiale, în special cu jucarii, copilului i se dezvolta senzatiile si perceptiile vitale, tactil-kinestezice, auditive. Copii vor percepe mai bine forma, culoarea, marimea, greutatea,distanta, etc.

În multe jocuri, copilul este pus în situatia de a desena, construi sauconfectiona diferite obiecte. Aceste jocuri sunt precedate de actiuni(desfasurate tot sub forma de joc) de analiza si sinteza a însusirilor obiectivelor în mod direct, nemijlocit. Pe aceasta cale se vor dezvolta reprezentarile. Fara ele, copiii n-ar putea construi nimic în cadrul jocului.