Învățarea prin cooperare

Extras din referat Cum descarc?

INTRODUCERE 
In mijlocul anilor 1960, invatarea prin cooperare era relativ necunoscuta si grav ignorata de catre educatori. Orice nivel de educatie, fie el elementar, secundar sau universitar, era dominat de o invatare competitiva si individualista. Rezistenta culturala in fata invatarii prin cooperare era bazata pe un Darwinism social, pe premisa ca elevii trebuie invatati sa supravietuiasca intr-o lume ,,care-pe-care" dominata de competitie. 
Dupa continue crize si un declin evident al sistemului educational romanesc, invatamantul parca inca se confrunta cu probleme din ce in ce mai complexe, necesitand un nou mod de gandire, idei noi, informatii noi si binenteles, un nou mod de a invata.
Donna Ogle scrie ca ,,unul dintre telurile sistemului (...) de invatamant este sa formeze cetateni care sa poata contribui in mod inteligent la rezolvarea problemelor cu care se confrunta societatea noastra, cetateni capabili sa gandeasca critic si sa ajute la rezolvarea problemelor atat in comunitatile locale, cat si la nivel national si international" (p. 25) Pentru a atinge acest scop, scolile si clasele trebuie sa ofere o atmosfera care sa promoveze gandirea, sa incurajeze discutarea si exprimarea ideilor, a convingerilor si a filosofiilor. Cu alte cuvinte, scolile trebuie sa devina centre de stimulare intelectuala a gandirii, a invatarii, unde informatia (continutul) sa devina catalizatorul gandirii, mai degraba decat un punct terminus al acesteia. (Ogle, 1992)
Un mijloc de creare al acestui mediu propice gandiri este introducerea metodelor de invatare prin colaborare intre metodele de predare. Vigotski, asa cum scrie Costa (1992), a aratat ca dezvoltarea intelectuala este atat produsul proceselor interne, cat si al celor externe, sociale. El subilinia ca gandirea la nivel superior apare din relatii, adica din dialogul dintre oameni. Costa adauga: ,,Impreuna, indivizii genereaza si discuta idei, ajungand la o gandire care depaseste posibilitatile unui singur individ. Impreuna, ei exprima diferite puncte de vedere, ajung sau nu la un acord, identifica si rezolva discrepantele si cantaresc alternativele." (p. 177) (Costa, A.L. 1992, apud Temple, Steele, Meredith, 2002) 
DEFINITII SI TEORIA INTERDEPENDENTEI SOCIALE
Invatarea prin cooperare este o strategie de instruire structurata si sistematizata a grupurilor mici de elevi, astfel incat acestia sa poata lucra impreuna urmand ca fiecare membru al grupului sa-si imbunatateasca performantele proprii si sa contribuie la cresterea performantelor celorlalti membrii ai grupului. (Johnson R., Johnson D., Holubec E., 1994)
Invatarea cooperativa este o metoda didactica bazata pe organizarea in functie de obiective operationale bine stabilite, a unei munci colective fondate pe complementaritate, orientata spre aspectului social al invatarii si care vizeaza dezvoltarea deprinderilor de comunicare interpersonala, a interactiunilor, competentelor si comportamentelor sociale ale copiilor. (Ionescu M., Bocos M., 2001) 
Teoria invatarii prin cooperare se inspira din teoria privind interdependenta sociala. Cei care au formulat si sustinut aceasta teorie si practicile de invatare echivalente sunt Kurt Lewin (1890-1947), Morton Deutsch si fratii David si Roger Johnson. 
Interdependenta sociala are loc atunci cand realizarile fiecarui individ in parte sunt afectat de catre actiunile altora. (Deutsch 1949a, 1962, Johnson & Johnson 1989, 2005, apud Johnson & Johnson, 2008) Exista doua tipuri de interdependenta sociala, pozitiva (cooperare) si negativa (concurenta). Interdependenta pozitiva exista atunci cand indivizii pot percepe ca isi pot atinge scopurile numai si numai daca si alti indivizi cu care colaboreaza isi ating propriile scopuri. In acest mod, isi promoveaza unul altuia eforturile cu scopul de a-si atinge obiectivele. Interdependenta negativa exista atunci cand indivizii percep ca isi pot atinge scopurile numai si numai daca daca alti indivizi cu care sunt in competitie nu reusesc sa isi atinga propriile scopuri. In acest mod, isi obstructioneza unul altuia eforturile de a-si atinge scopurile. Nicio interdependenta rezulta intr-o situatie in care indivizii considera ca isi pot atinge obiectivele, necontand daca altii si le ating pe ale lor sau nu reusesc sa le atinga.
Fiecare tip de interdependenta are anumite rezultate in detrimentul proceselor psihice. Le vom reaminti doar pe cele in situatia unei interdependente pozitive: ,,substitutability" (gradul in care actiunile unei singure persoane pot substitui actiunile altei persoane), ,,inducibility" (deschidere spre a fi influentat si de a influenta pe altii), si ,,positive cathexis" (investitii de energie psihologica pozitiva in obiective in fata propriei persoane). (Deutsch 1949a, 1962, apud Johnson & Johnson, 2008)

Fisiere in arhiva (1):

 Invatarea prin cooperare.docx

Bibliografie

1. Costa, A.L., An environment for thinking, 1992, in Collins, C., Mangieri, J.N., Teaching thinking: an agenda for the 21st century (pp. 169-181), NJ. Lawrence Erlbaum Associates
2. Johnson, D.W., Johnson R.T., Social Interdependence Theory and Cooperative Learning: The Teacher's Role, in Gillies, R.M., Ashman, A., Terwel, J., The Teacher's Role in Implementing Cooperative Learning in the Classroom, Springer Publishing, NY, 2008
3. Jolliffe, W., Cooperative Learning in the Classroom: Putting it into Practice, Paul Chapman Publishing, London, 2007
4. Millis, B.J., Cooperative Learning in Higher Education: Across the Disciplines, Across the Academy, Stylus Publishing, Virginia, 2010
5. Ogle, D.M., Developing problem solving through language arts instruction, 1992, in Collins, C., Mangieri, J.N., Teaching thinking: an agenda for the 21st century (pp. 169-181), NJ. Lawrence Erlbaum Associates
6. Richardson, J., Leading the way to the cooperative school, School Team Innovator, December 1996/ January 1997, 2-6)
7. Temple, C., Steele, J.L., Meredith, K., Invatarea prin colaborare, Ed. Didactica Pro, Chisinau, 2002
Surse web:
http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/pdf/velicu.pdf
http://prodidactica.md/files/3.pdf