Importanța diagnosticării timpurii la copiii cu CES

In recuperarea deficientilor mintali, in general, trebuie sa se tina seama de aspectul medical, psihologic, pedagogic si social.

Depistarea precoce si precis conturata a prezentei deficientei mintale de orice grad, reprezinta o conditie de baza in vederea realizarii unei recuperari adecvate. Aceasta depistare nu se poate realiza decat in cadrul unei echipe multidisciplinare formata din medic, psiholog, psihopedagog special si asistent social.

Activitatea acestei echipe se refera la investigarea clinica si elaborarea diagnosticului, la recomandarea si urmarirea aplicarii tratamentului etiopatogenetic si la alegerea activitatii educativ-recuperatorie optima in raport de cazurile individuale.

Investigatia clinica trebuie sa inceapa cu anamneza cazului, care are un rol deosebit in stabilirea cauzei deficientei mintale, apoi se continua cu efectuarea unui examen clinic somatic, endocrin si neurologic. Aceste examinari clinice trebuie sa fie completate cu unele examinari medicale suplimentare cum ar fi: examenul oftalmologic, O.R.L., E.E.G. si examene paraclinice (citogenetic, dermatoglific, biochimic, imunologic).

Analiza datelor obtinute prin aceste examinari vor permite stabilirea unui diagnostic medical complet, din care sa rezulte caracteristicile si delimitarile precise ale cazului examinat.

Examenul psihologic si pedagogic urmareste diagnosticarea deficientei mintale si se bazeaza pe un evantai foarte larg si variat de metode cum ar fi: observatia, convorbirea, experimentul, experimentul standardizat (teste), probe psihogenetice, probe de diagnostic dinamic-formativ, etc.

Examenul psihologic trebuie sa permita formularea unor concluzii diagnostice si evaluarea posibilitatilor educationale.

Pentru realizarea acestor obiective examenul psihologic trebuie sa vizeze: dezvoltarea psiho-motorie; nivelul mintal; motricitatea; functiile senzoriale si perceptiv-motrice; atentia; memoria; limbajul; personalitatea; maturarea psihosociala si posibilitatile de invatare.

Examinarea dezvoltarii psiho-motorie urmareste stabilirea nivelului de dezvoltare psiho-motorie sintetizat in coeficientul de dezvoltare, precum si evidentierea compartimentelor in care dezvoltarea este deficitara si a celor in care aceasta este relativ mai buna. De regula examenul psihomotric se realizeaza la copiii mici (0-5 ani). Pentru examinarea psiho-motricitatii se poate utiliza Scara de dezvoltare psihomotrica Brunet-Lézine; Denver Development Screening Test; fisele de devoltare psihomotrica, testul Seholl, scara Gessel; testul Bühler si Hetzer.

Examinarea nivelului mintal urmareste stabilirea etatii mintale (E.M.), a coeficientului de inteligenta (Q.I.), a structurii mintale, a indicilor de deteriorare mintala si a indicilor semnificativi pentru dizarmoniile cognitive.

Pentru examinarea nivelului mintal (al inteligentei) se pot utiliza: Testul Binet-Simon, W.I.S.C., Matricile Progresive Raven, Testul Colectiv Dearborne etc.

Examinarea motricitatii prezinta importanta deosebita pentru diagnosticarea si conturarea tabloului deficientei mintale, intrucat aduce unele informatii privind motricitatea generala, dinamica si statica; echilibrul; praxiile; dexteritatea manuala; lateralitatea; sinchineziile si coordonarea.

Exista cateva aspecte generale de care trebuie sa se tina seama in examinarea motricitatii copilului deficient mintal, atat in stabilirea domeniilor de investigat, cat si in alegerea instrumentului prin care se realizeaza examinarea.

in examinarea motricitatii trebuie avut in vedere ca tulburarile motrice se regasesc intotdeauna ca elemente importante in structura tabloului psihopatologic al copilului deficient mintal. Exista chiar o legatura logica intre gradul deficientei mintale si nivelul tulburarilor de motricitate. Cu cat gradul deficientei mintale este mai pronuntat, cu atat nivelul dezvoltarii motricitatii este mai scazut, si tulburarile motrice sunt mai frecvente si mai grave. si invers, in cazul deficientei mintale usoare, de regula, nivelul dezvoltarii motricitatii este mai apropiat de cel al normalului, iar tulburarile motrice sunt mai putine si mai usoare. Deci examenul psihologic al copilului deficient mintal, indiferent de scopul pentru care este efectuat, trebuie sa cuprinda si examinarea motricitatii.

De asemenea, in examinarea motricitatii trebuie sa se tina seama ca tulburarile motrice depind si de etiologia deficientei mintale.