Fundamentele psihologiei - fomarea noțiunilor științifice în școală

Elementul de baza al gandirii este notiunea sau conceptual prin care se reflecta ceea ce este esential si general in obiecte si fenomene, precum si relatiile esentiale dintre acestea.

Formarea notiunii se bazeaza pe procese psihice elementare, cu deosebire pe perceptie, care reflecta trasaturile concrete ale obiectelor si fenomenelor, trasaturi generale si particulare.

Cuvantul este acela care face posibila trecerea de la reprezentare la notiune. In procesul gandirii, notiunea se manifesta ca semnificatie a cuvantului. In afara cuvantului, notiunea nu poate exista. Numai datorita cuvantului, datorita limbii, este posibila pixarea si consolidarea a ceea ce este general in obiect si fenomene.

In orice limbaj, marea majoritate a cuvintelor reprezinta notiuni. Astfel, cuvintele „copac”, „pisica”, „frumusete” si mii de alte cuvinte reprezinta totalitatea obiectelor si fenomenelor asemanatoare dar care din multe puncte de vedere sunt foarte deosebite.

Notiunile, ca produse ale operatiilor gandirii, sunt actiuni mintale condensate care rezuma, concentreaza informatiile esentiale cu privire la o clasa de obiecte ori fenomene. De exemplu, in notiuniea de „creion” nu intra insusirile individuale, cum ar fi marimea, culoarea, forma, ci, in primul rand, insusirea de a lasa o urma pe hartie.

Trecerea de la perceptii si reprezentari la notiuni o faciliteaza reprezentarile generale. Copilul poate sa aiba reprezentarea „bradului” din fata casei, dar daca el a mai vazut si alti brazi, poate sa-si reprezinte bradul independent de marime sau de alte insusiri individuale pe care acesta le are.

Formarea unei notiuni presupune existenta proceselor de abstractizare si generalizare. Cele doua procese nu se pot distinge bine in toate cazurile; ele sunt implicate in formarea oricarei notiuni.

Notiunile pot fi concrete sau abstracte. Cele concrete reflecta trasaturi generale ale obiectelor si fenomenelor concrete privite ca intreg, de exemplu, notiunile de „carte”, „om”, „copac” etc. Acestor notiuni le corespund deci obiecte si fenomene concrete. In schimb, in notiunile abstracte se reflecta numai insusiri si relatii ale obiectelor carora le apartin. Astfel de notiuni sunt: „marime”, „egalitate”, „miscare”, „forta”, „elasticitate” etc. Prin urmare, aceste notiuni nu se refera la obiect in intregul lor. Astfel, marimea nu exista ca entitate concreta dar exista oameni, masina, copaci etc care au o anumita marime.

In procesul gandirii, omul nu utilizeaza notiuni izolate, ci lanturi integi de notiuni. Legaturile dintre notiuni care reflecta legaturile si relatiile dintre obiectele si fenomenele lumii reale se numesc judecati. A formula o judecata inseamna a afirma sau a nega ceva despre un lucru: de exemplu „zaharul se dizolva in apa”, „cartea este un obiect” sau „fereastra nu este fiinta”.

Cunostintele dobandite nesistematic, neorganizat, nestracturat, intamplator, ale caror cai de provenienta sunt variabile si deschise, sunt notiuni empirice.

Notiunile stiintifice sunt unitati cognitive ale gandirii care reflecta insusiri necesare, esentiale si generale ale unei clase de obiecte sau fenomene, Ele sunt produsul gandirii intregii societati si apoi insusite de ceilalti oameni incadrul activitatii de invatare scolara.

Spre deosebire de acestea, conceptele stiintifica se