Evaluarea școlară

Prin procesul de evaluare ne pronuntam asupra starii unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informatiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite sa masuram în raport cu o anumita norma la care ne raportam.

1. Evaluare si notare

Schimbarile complexe în ceea ce priveste utilizarea unor strategii

moderne ale învatarii presupun si metode de evaluare adecvate.

Evaluarea trebuie sa fie coerenta cu noile stiluri si metode de predare – învatare si sa fie gândita ca un instrument pentru îmbunatatirea activitatii, nu ca o „proba” a ceea ce stiu sau nu stiu?! elevii la un moment dat. Organizarea unei activitati interesante, în care elevii (si profesorii) se simt bine în timpul învatarii nu este un scop în sine. Trebuie sa înregistram mereu progresele pe care le fac elevii în procesul de învatare. De aceea, evaluarea este menita sa ne sprijine pentru a îmbunatati învatarea, nu sa probeze ca elevii au învatat ceva anume (si cât anume) ca si informatie.

Din aceste motive profesorii trebuie sa foloseasca atât evaluarea formativa (pentru procesul de predare – învatare) cât si evaluarea sumativa (pentru „produsele” care rezulta în urma învatarii).

Pentru a evalua procesul, profesorii pot utiliza „cartonase de iesire”, care sa contina trei întrebari:

- Care au fost cele mai importante concepte învatate în aceasta lectie?

- Ce este înca neclar?

- Ce v-a placut cel mai mult în aceasta lectie?

sau chestionare de evaluare la sfârsitul fiecarui capitol sau chiar la sfârsitul unor lectii. În acest mod profesorii primesc feed – back de la elevi si pot sa faca schimbari în procesul de învatare pentru a îmbunatati pasii urmatori. Pe de alta parte, profesorii vor evalua si „produsul” învatarii, masurând însa ceea ce elevii au realizat în raport cu obiectivele lectiei nu ce anume sau cât nu stiu.

În ceea ce priveste evaluarea sumativa, profesorii pot folosi pe lânga testele scrise sau examinarea orala si alte „probe” de evaluare, care pun accentul pe „interactivitatea” dintre elev si profesor. Profesorii trebuie sa aiba în vedere utilizarea acestora si pentru faptul ca presupun munca în grup, unde fiecare elev actioneaza ca membru al grupului respectiv (metode utilizate cu precadere de predarea – învatarea interactiva). Deci ei trebuie sa evalueze si activitatea grupului ca un tot, dar si felul în care fiecare elev lucreaza în grupul respectiv. Se poate apela si la autoevaluare; elevii trebuie încurajati sa reflecteze asupra propriei activitati si trebuie sa învete sa-si aprecieze (cu note!) propria învatare.

2. Metode traditionale de evaluare.

Metodele traditionale de evaluare au capatat aceasta denumire

datorita consacrarii lor în timp ca fiind cele mai des utilizate. Din aceasta categorie fac parte:

- Probele orale;

- Probele scrise;

- Probele practice.

Probele orale

Probele orale reprezinta metoda de evaluare cea mai des utilizata la clasa.

Avantajele utilizarii probelor orale vizeaza:

- Flexibilitatea si adecvarea individuala a modului de evaluare prin posibilitatea de a alterna tipul întrebarilor si gradului lor de dificultate în functie de calitatea raspunsurilor oferite de catre elev;

- Posibilitatea de a clarifica si corecta imediat eventualele erori sau neîntelegeri ale elevului în raport de un continut specific;

- Formularea raspunsurilor urmarind logica si dinamica unui discurs oral, ceea ce ofera mai multa libertate de manifestare a originalitatii elevului, a capacitatii sale de argumentare etc.;

- Tipul de interactiune directa creata între evaluator si evaluat (profesor si elev), de natura sa stimuleze modul de structurare a raspunsurilor de catre elev, încurajând si manifestari care permit evaluarea comportamentului afectiv – atitudinal.

Limitele acestor probe:

- Diverse circumstante care pot influenta obiectivitatea evaluarii atât din perspectiva profesorului, cât si cea a elevului. De exemplu, gradul diferit de dificultate al întrebarilor de la un elev la altul, variatia comportamentului evaluatorului etc., genereaza o puternica varietate interindividuala si intraindividuala între evaluatori sau la acelasi evaluator în momente diferite, la fel cum starea emotionala a elevului în momentul raspunsului influenteaza performanta acestuia din punct de vedere al calitatii prestatiei sale; nivelul scazut de validitate si fidelitate;

- Consumul mare de timp, având în vedere ca elevii sunt evaluati individual.

Probele scrise

Probele scrise sunt practicate, si uneori chiar preferate, datorita unora dintre avantajele lor imposibil de ignorat în conditiile în care se doreste eficientizarea procesului de instruire si cresterea gradului de obiectivitate în apreciere. Dintre acestea mentionam:

- Economia de timp pe care o realizeaza în cadrul bugetului alocat relatiei predare – învatare – evaluare. Probele scrise permit evaluarea unui numar mare de elevi într-un timp relativ scurt.