,,Invatat e omul care nu termina niciodata de invatat" ( N. Iorga) Asa cum remarca J. Thomas, unul dintre cunoscutii teoreticieni ai domeniului, conceptul de educatie permanenta inglobeaza toate aspectele si dimensiunile actului educativ, iar intregul care rezulta este mai mult decat suma partilor. Educatia permanenta nu este nici un sistem, nici un domeniu educativ, ea este principiul pe care se bazeaza organizarea globala a sistemului educational. Principiul educatiei permanente inspira astazi majoritatea reformelor educative din lume. Cu toate acestea, nu exista inca vreun sistem global de educatie conceput in intregime in perspectiva educatiei permanente, ci doar incercari si experiente. In acest sens se poate spune ca reflectia teoretica depaseste realitatea practica. Dificultatile punerii in practica a ideii educatiei permanente provin mai ales din profunzimea si radicalitatea transformarilor pe care le impune. Educatia permanenta este un adevarat proiect educativ, care are un caracter prospectiv si vehiculeaza un sistem de valori. Ea implica, in ultima instanta, un proiect de societate. Educatia implica doua dimensiuni fundamentale ce trebuie avute in vedere in definirea si intelegerea sa: o Dimensiunea (axa) spatiala (desi termenul nu este probabil cel mai adecvat) sau orizontala, prin care desemnam extensia educatiei in toate sferele existentei si vietii socio-umane. Aceasta perspectiva interpretativa a condus la inlaturarea mentalitatii pagubitoare ca educatia se realizeaza doar prin institutiile scolare. Evolutiile sociale contemporane au pus in evidenta existenta a numeroase alte surse de educatie de tip extra- si nonscolar, configurand alaturi de educatia formala (de tip scolar) alte doua mari spatii educationale - educatia nonformala (realizata prin numeroase institutii sociale cu relevanta educationala, cum sunt institutiile cultural-stiintifice, mass-media, unitatile economice etc.) si educatia informala (ce acopera gama larga a numeroaselor influente spontane, nesistematice, tranzitorii, ce se realizeaza in spatiul contactelor sociale de tot felul, in care este implicat individul in diferite momente ale existentei sale extrainstitutionale). o Dimensiunea (axa) temporala (sau vertical-longitudinala). Sensul ei major este extensia educatiei pe toata durata vietii individuale. Noile achizitii din domeniul psihologiei varstelor si invatarii au dovedit, fara dubiu, capacitatea indivizilor de a invata si de a fi educati la orice varsta, desigur in forme si cu intensitati modelate de particularitatile psihosociale la diferite varste. Conceptul de educatie permanenta ne atrage atentia, de asemenea, asupra faptului ca influentele educationale trebuie sa vizeze integralitatea persoanei umane. Se vorbeste, de aceea, de "educatie permanenta integrata", termenul "integrata" desemnand , pe de o parte, integrarea tuturor instantelor si formelor de educatie la diferite nivele (educatie prescolara, educatie scolara, educatia adultilor) si, pe de alta parte, integrarea intr-un sistem unitar a tuturor formelor sociale de educatie (formala, nonformala si informala). Educatia permanenta inseamna deci un proces integrator al tuturor influentelor educationale, intr-un sistem coerent si convergent, exercitate asupra individului - in modalitati variate si specifice - pe toata durata vietii sale. Educatia permanenta trebuie deci inteleasa, mai degraba, ca un principiu de organizare a educatiei. Ea are, in ultima instanta, un caracter paradigmatic pentru organizarea educatiei contemporane.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
