Mediul in care copilul se naste , traieste primii ani ai vietii, se dezvolta si se formeaza pentru viata il ofera familia. Ea reprezinta un prim instrument de reglare a interactiunilor dintre copil si mediul social. Familia are rolul central in asigurarea conditiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilariei, conditii ce stau la baza structurarii personalitatii individului.
Consilierea scolara reprezinta un proces intensiv de acordare a asistentei psihopedagogice elevilor si celorlalte persoane implicate in procesul educational - profesori, parinti, tutori.
Din perspectiva elementelor fundamentale ale instruirii, cunoasterea elevilor nu reprezinta un scop in sine, ci o premisa a desfasurarii eficiente a activitatii diferentiate de instruire- educare. Particularitatile individuale ale elevilor determina diferentieri in modalitatile de actiune, cerintele si rezultatele obtinute.
Personalitatea este cea mai complexa si de multe ori cea mai dramatica realitate umana cu care luam contact si pe care urmeaza sa o influentam, sa o amelioram sau sa o schimbam. Ea reprezinta principalul ghid in modelarea concreta a copilului. Numai cunoscandu-i laturile, structura, finalitatea vom putea selecta si utiliza cele mai potrivite mijloace, metode si procedee de influentare educativa.
In studiul personalitatii elevilor, cunoasterea si aprecierea corecta a acestuia din perspectiva procesului instructiv-educativ, este necesara identificarea si analiza temperamentului, adica trasaturile si calitatile formale, dinamico-energetice, a caracterului, adica trasaturile de continut, social morale si axiologice si a aptitudinilor.
Temperamentul se refera la dimensiunea energetico-dinamica a personalitatii si se exprima in particularitati ale activitatii intelectuale si a afectivitatii, cat si in comportamentul exterior: limbaj si motricitate, in conduita.
Temperamental copiii sunt diferiti, asa cum diferiti suntem ca persoana, personalitate, individ si bineinteles individualitate.Procesul de invatamant este unul cu reglare si autoreglare, dar care are principii si finalitati bine fixate. Una din finalitatile invatamantului este si formarea personalitatii umane in functie de cerintele viitoare ale societatii.
De aici in acolo, sarcina revine scolii si implicit cadrului didactic, ce se afla in fata unor copii de 3 , 6 , 10, 14 ani cu temperamente diferite, cu atitudini si comportamente diferite, ce in timp ar trebui condusi in linii mari catre acel ideal educational, acel tip de personalitate umana cerut de societate.
Un rol deosebit de important in cunoasterea unui elev il constituie in primul rand cunoasterea implicatiilor psihologice ale temperamentului. Despre clasificarea temperamentelor s-a discutat inca din Antichitate, si cu toate acestea este dificil a incadra temperamentul unui copil intr-un anumit tipar. Exista insa cateva indicii care pot servi in orientarea asupra legaturii dintre temperament si educatie. S-a observat desigur ca exista deosebiri de comportamente intre frati, unii sunt mai expansivi, altii mai apatici, unii inclinati sper actiune, altii melancolici. Pornind de la aceste observatii, se poate interveni in ajutarea educativa a copilului, spre exemplu, daca este vorba de un copil plin de viata, energic, aceasta energie trebuie dirijata intr-o directie buna si creatoare. Sa-i oferim posibilitatea de a construi, pornind chiar de la jocuri mecanice, de a cerceta, de a fauri machete ,sa-l luam in excursii, dar, pe de alta parte, trebuie sa fim atenti sa nu ia initiative riscante, sa nu dispara de acasa , sau sa-si faca prieteni inclinati spre aventura si fapte rele.
Altfel stau lucrurile atunci cand avem de a face cu un copil care are un comportament melancolic, apatic. Parintii si profesorii sa caute a nu-l tempera - ci, dimpotriva, sa incerce sa-l stimuleze si sa-l incurajeze. Fata de un asemenea copil se cere multa rabdare si intelegere, dar, mai ales, delicatete. A-l brusca , fie numai prin cuvinte, il poate determina sa "se inchida" in sine.
Stereotip sau nu , primul pas al cadrului didactic , fie ca e vorba de gradinita sau de clasa I, este incercarea de a cunoaste copiii . Aceasta cunoastere are insa o multitudine de aspecte . Nu intereseaza doar din punct de vedere cognitiv , ca inteligenta , nivel al gandirii , copilul aflat in fata noastra , ci ca tot unitar , psihic , afectiv , motivational.
Teste de personalitate, ce vor sa evidentieze temperamentul fiecarui copil, sunt o multitudine , sarcina dificila insa este interpretarea lor si apoi, adaptarea strategiei didactice la tipul de temperament, la nevoile, la particularitatile psihice ale fiecarui copil si bineinteles la nevoile si interesele sale.
Teoria inteligentelor multiple ne-a pus in fata realitatii diversitatii umane, si ca o concluzie logica si interventia cadrului didactic trebuie sa fie diferentiata si personalizata.
Un elev emotiv nu va da randament supus stresului unor prezentari orale, dar va evidentia mult mai bine in scris sau practic ceea ce stie . In aceeasi masura un elev temperamental coleric va avea rezultate mai bune exprimand oral ceea ce stie si demonstrand.
Intr-o clasa de elevi exista o mare diversitate temperamentala: unii vioi, expansivi, comunicativi,altii retrasi, lenti, altii total neastamparati. Aceasta realitate psihologica - grefata pe o realitate biologica, naturala - creaza multe dificultati in activitatea de instruire si educare.
1. Baban Adriana, Consiliere educationala, Cluj - Napoca, Imprimeria Ardealul, 2001;
2. Florea Nicoleta- Adriana, Surlea Cosmina - Florentina - Consilierea si orientarea in scoala, Craiova ,Editura Info, 2002;
3. Moisin Anton - Arta educarii copiilor si adolescentilor in familie si in scoala, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 2007
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
