Creativitatea

Cuprins referat Cum descarc?

1. Evolutia conceptului de creativitate 
2. Contributia principalelor orientari din psihologie la explicarea creativitatii 
3.Contributii mai recente 
4. Indicatori ai creativitatii 
5. Modalitati de diagnoza si terapie prin mijloace artistice

Extras din referat Cum descarc?

1. Evolutia conceptului de creativitate 
Etimologia releva originea notiunii in cuvantul latin creare - a naste, a fauri. 
Capacitatea de creatie este o dimensiune permanenta a omului pe parcursul intregii sale istorii si desemneaza, chiar metaforic, o calitate demiurgica, data, se pare, doar acestei specii terestre. 
De asemenea, realizarea valorilor culturale (creatia) este motivul intregii vieti sociale, iar omul devine personalitate doar prin educarea sa (comunicarea interumana pe baza valorilor si modelelor culturale) in context sociocultural. 
Deci personalitatea umana este, in acelasi timp, creata si creatoare de cultura. 
Conceptul de creativitate este impus in psihologie de Gordon Allport (1937), in disputa cu multe altele: talent, imaginatie creatoare, gandire creatoare, gandire divergenta, rezolvare de probleme, etc. 
Studii ample au fost realizate de Th. Carlyle (1841) si Francis Galton (1869), iar Louis Terman efectueaza o cercetare longitudinala (de-a lungul unei perioade mari de timp - din 1920, continuata si dupa moartea lui, in 1957), pe baza careia scrie o lucrare monumentala:"Genetic Studies of Genius". Desi salutabila ca prima abordare experimentala a creatvitatii, aceasta cercetare a alimentat, insa si ,,cea dintai eroare teoretica si metodologica, cea care identifica in mod abuziv creativitatea cu inteligenta" (Anca Munteanu, Incursiuni in creatologie, Ed. Augusta, Timisoara, 1994, p. 29), iar testele de inteligenta devin instrumentele favorite de investigare. S-a dovedit insa ca acestea ,,sunt o plasa cu ochiuri mult prea largi", prin care se pierd 70 % din creativi, dupa opinia lui P. Torrance. 
In 1926, Catherine Morris Cox si colab. au stabilit nivelul intelectual pentru 300 de genii din diferite domenii, pe baza biografiilor, dar valorile IQ oscilau intre limite prea largi (100 - 200), iar corelatiile cu creativitatea au fost nesemnificative. 
In 1922, P. S. Simpson elaboreaza primele teste de creativitate. 
Al doilea razboi mondial a pus in evidenta importanta majora a capitalului uman, ca resursa inepuizabila de creativitate care poate schimba si reconstrui lumea. In 1950 se infiinteaza in S.U.A, Comisia pentru Resursele Umane si pentru Perfectionare, care impulsioneaza cercetarile in domeniu. 
La University of Southern (California), J.P.Guilford, presedintele comisiei, initiaza primele cercetari in psihologia creativitatii. Fara sa scoata propriu zis creativitatea de sub imperiul inteligentei (gandirea divergenta), aceste cercetari emancipeaza creativitatea ca domeniu autonom de studiu si genereaza interesul deosebit al cercetatorilor.. 
Cursa pentru cucerirea spatiului cosmic a impus, ca solutie majora, preocuparea pentru valorizarea, dezvoltarea si educarea creativitatii ca o caracteristica general umana, independenta de inteligenta (mai ales de inteligenta exprimata prin rezultatele scolare). 
Psihologia creativitatii se orienteaza spre personalitatea creatoare, prin studiile lui F. Barron, D. MacKinnon (dupa 1960) care abordeaza creativitatea ca functie a intregii personalitati.
Odata cu descoperirea asimetriei functionale a emisferelor cerebrale, (1981), s-au dezvoltat numeroasre speculatii privind ,,specializarea" emisferei drepte pentru functii creative. Studiile riguros experimentale nu au confirmat aceasta viziune simplificatoare. 
Inteles in psihologie si ca efect al functionarii psihicului in conditii favorabile (M. Miclea, I Radu, 1991), conceptul actual de creativitate se imbogateste si prin raportarea la teoria inteligentelor multiple. 
Plecand de la acelasi tip de observatie ca si Torrance, Howard Gardner (profesor la Universitatea Harvard) a fost intrigat de faptul ca multi copii inteligenti nu au rezultate corespunzatoare la scoala. Exista exemple celebre si in cultura universala (Shakespeare, Picasso, Einstein, Churchill, Freud, N. Stanescu). 
In lucrarea sa monografica asupra creativitatii, bazandu-se si pe contributia scolii ramanesti de psihologie, (Paul Popescu-Neveanu, Al. Rosca, Mihaela Roco, Carmen Cretu), Anca Munteanu considera creativitatea o functie a intregii pesonalitati care integreaza inteligenta ca factor esential, alaturi de factorii nonintelectuali. 
2. Contributia principalelor orientari din psihologie la explicarea creativitatii 
Psihanaliza 
Sigmund Freud (1908; 1910) pune la baza creativitatii sublimarea (mecanism de aparare al Ego-ului prin deghizarea si transfigurarea tendintelor Id -ului in simboluri socialmente acceptabile), (vezi S. Freud: Scrieri despre literatura si arta, 1980, Ed. Univers, Psihanaliza si arta, Ed. Trei, 1996 si Totem si tabu, Ed. Mediarex, 1993). 
Alfred Adler (1927), considera creativitatea un mod privilegiat de lichidare a complexului de inferioritate, asigurand suprema adaptare a indivizilor de elita (putini) care sunt, dupa Adler, si cei mai utili societatii. 
Alti psihanalisti considera creativitatea ca o ,,consolare" inconstienta pentru servitutile dezvoltarii.

Fisiere in arhiva (1):

 Creativitatea.doc