Conceptul de Personalitate

Extras din referat Cum descarc?

Conceptul de personalitate
Personalitatea umana, o abstractie psihologica extrem de complexa si cu determinari multiple este greu de definit in mod exhaustiv, pana in prezent, numarul definitiilor depasind cifra de o suta. Cele mai multe dezvolta o conceptie integrativa si dinamica, relevand caracterul specific uman, unitar si sintetic al personalitatii, legatura ei stransa cu conduita, determinarea ei biologica si sociala (cf. lui Cosmovici, A., si Iacob, L., 1996).
Personalitatea a fost definita din perspectiva mai multor orientari si teorii (cf. lui Stoica Marin, Psihopedagogia personalitatii, 1996, pag. 67 si urm.)
Astfel, teoria biologica explica personalitatea prin structura morfologica si functionala a omului, cu accent pe experienta lui timpurie.
Teoria psihanalitica considera ca structura personalitatii este determinata de interactiunea fortelor psihice interioare (a motivelor), cu conditiile mediului extern (S. Freud).
Teoria factoriala explica personalitatea prin organizarea interioara si ierarhica a unor trasaturi generale sau factorii de temperament, motivationali si alti factori (extraversiune, introversiune, labilitate, anxietate - Cattel Guilford).
Orientarea experimentalista afirma unicitatea fiecarei persoane, iar cea socio-culturala explica personalitatea prin asimilarea experientei sociale si a culturii (R. Linton).
Teoria integrativ-dinamica elaborata de W. Allport, consiera personalitatea cu mai multe niveluri de integrare dinamica (nivelul reflexelor, al deprinderilor, al trasaturilor personale si sinele ca sistem unitar).
Personalitatea, in conceptia lui Allport, este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic.
Deci, personalitatea este subiectul uman ca unitate dinamica bio-psiho-socio-culturala (P.P. Neveanu), inzestrata cu functii cognitive, axiologice, proiectiv-creative, dinamico-energetice, afectiv-motivationale si volitiv-caracteriale, pragmatice si operationale de autoorganizare si autoreglare, manifestate in comportament.
Alti autori definesc personalitatea in lumina invatarii (Mower si Miller) sau a situatiei sistemelor, interpretand-o din punct de vedere cibernetic (C. Balaceanu, E. Nicolau).
Cele mai multe definitii prezinta o explicatie integrativa si dinamica, relavand caracterul specific uman, unitar si sintetic al acesteia, determinarea ei biologica si socio-culturala.
Cu toate aceste definitii date personalitatii in literatura psihopedagogica, s-au evidentiiat cateva caracteristici care, intr-un mod sintetic, reunesc cateva caracteistici comune ale acestora:
1. globalitatea: personalitatea cuiva este constituita din ansamblul de caracteristici care permit descrierea acelei personane, identificarea ei printre celelalte. Orice constructie teoretica valida referitoare la personalitate trebuie sa permita, prin operationalizarea conceptelor sale, descrierea conduitelor si aspectelor psihofizice care fac din orice fiinta umana un exemplar unic;
2. coerenta: majoritatea teoriilor postuleaza ideea existentei unei anume organizari si interdependente a elementelor componente ale personalitatii. Postulatul coerentei este indispensabil studiului structurilor de personalitate si al dezvoltarii lor; personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapuse, ci un sistem functional format din elemente independente.
3. permanenta (stabilitatea) temporala: daca personalitatea este un sistem functional, in virtutea coerentei sale, aceasta genereaza legi de organizare a caror actiune este permanenta. Desi o persoana se transforma, se dezvolta, ea isi pastreaza identitatea sa psihica.
Aceste trei caracteristici evidentiaza faptul ca personalitatea este o structura unitara.
Ca sistem suprastructurat deschis, personalitatea este rezultatul dezvoltarii unitare prin procesul invatarii a insusirilor innascute si dobandite sub influenta mediului socio-cultural, asigurand fiecarei individualitati o adaptare, originala si activa, la mediul inconjurator.
Conceptul de educabilitate
Din punct de vedere teoretic, educabilitatea reprezinta o categorie pedagogica fundamentala care exprima puterea sau ponderea educatiei in dezvoltarea personalitatii.
Sub raport functional-educativ, educabilitatea reprezinta capacitatea specifica a psihicului uman de a se modela structural si informational sub influenta agentilor educationali si sociali. Ceea ce defineste fiinta umana din punctul de vedere al educabilitatii, consta in faptul ca omul, dezvoltarea sa ca personalitate, este in primul rand produs al modelarii socio-culturale, indeosebi educationale.

Fisiere in arhiva (1):

 Conceptul de Personalitate.doc