Comunicarea Interpersonală din Perspectiva Managementului Clasei de Elevi

Comunicarea are o mulţime de înţelesuri, o mulţime de scopuri şi cam tot atâtea metode de exprimare şi manifestare. În ansamblu, prin comunicarea interumană se transmit gânduri, idei, sentimente iar cel care transmite se exprimă pe sine pentru ceilalti, atât prin mesaj, cât si prin felul de a-l expune.

Societatea continuă să existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect să spunem si că ea există în transmitere si în comunicare. Este mai mult decât o legătură verbală între cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deţină în comun aceste lucruri. Pentru a forma un grup, o comunitate -sau o societate , extinzând aceste concepte- ei trebuie sa aibă în comun scopuri, convingeri, aspiraţii, cunostinţe - o întelegere comună - ,"acelaşi spirit", cum spun sociologii.

Comunicarea este cea care asigura dispoziţii emoţionale si intelectuale asemănătoare, moduri similare de a raspunde la aşteptări şi cerinţe iar mesajul poate fi rostit (comunicarea orală) sau scris (comunicarea scrisă). Comunicarea orală se realizează pe trei niveluri: verbal (logic, prin cuvinte), paraverbal (ton, volum, viteză de rostire, etc.) si nonverbal (mimică, gesturi, pozitia corpului, îmbrăcăminte, etc.).

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire ) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, îmbrăcămintea etc.).

Dacă între aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficace, însă dacă între niveluri există contradicţii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.

Tipuri de comunicare:

- Comunicarea intrapersonală (comunicarea în şi către sine)

- Comunicarea interpersonală (comunicarea între oameni)

- Comunicarea de grup (comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alţi oameni)

- Comunicarea de masă (comunicarea primită de la sau folosită de un numar mare de oameni)

Asadar, prin esenta sa, omul este o fiintă socială. Existenta lui nu este posibila decât într-un mediu social, rezultat al convietuirii cu ceilalti în procesul practicii sociale. Societatea si omul formează o unitate indisolubila, fiecare păstrându-si o relativă autonomie, socialul este generat de relatiile care se încheagă între membrii săi; odată apărut, însa, el nu desfiintează sau anihileaza personalitatea acestora.

Numai înserat în asemenea colectivităti, copilul se poate dezvolta normal, ca fiintă umană, datorită efectului scolarizator al acestora.

Trebuinta de comunitate este un remediu împotriva izolării si singurătătii, un impuls profund care mobilizeaza si sensibilizează fiinta umană pentru a stabili si întretine relatii cu ceilalti.

Clasa de elevi ne apare ca fiind un cadru propice care vine în întâmpinarea satisfacerii trebuintei de comunitate si de exprimare a sentimentului de apartenentă. Aici fiecare se află în compania celorlalti, interactiunile dintre ei fiind adevarate supape prin intermediul cărora, descărcându-se tensiunile interne ale trebuintei, copilul trăieste bucuria apartenentei sale la grup. Acest sentiment este, în fond, liantul care mentine si intensifică relatiile dintre membrii colectivului, conferindu-i acestuia o dimensiune sociala, cu rol “coercitiv” intrinsec asupra lor.