Clasa de elevi ca grup social

Clasa de elevi ca grup social este definită ca mediul socio – educaţional favorabil pentru socializare, integrare şi adaptare a subiecţilor umani la situaţii educaţionale noi.

Pentru a înţelege complexitatea acestei probleme, sociologia educaţiei s-a dezvoltat pe mai multe curente: curentul interacţionist, curentul dinamist, curentul psihanalist.

A. Curentul interacţionist fundamentat de 2 sociologi Balles şi Hommes.

Abordează grupul ca un sistem de interacţiuni a cărei funcţionalitate se produce când se dezvoltă un echilibru al influenţei factorilor externi şi factorilor interni.

B. Curentul dinamist reprezentat de 2 sociologi: K. Levin şi Festinger. Acesta din urmă este autorul teoriei consonanţei şi disonanţei. Într-un grup se poate manifesta consonanţă afectivă sau o disonanţă (puncte de vedere diferenţiate).

Curentul dinamist studiază clasa ca grup social şi din punct de vedere al dinamicii relaţiilor la nivelul grupului precum şi a diversităţii stilurilor de conducere, stiluri ce pot influenţa atmosfera din grupul respectiv.

C. Curentul psihanalist – tratat ca o realitate cu 2 nivele.

1. Un nivel manifest, explicit, vizibil în viaţa de zi cu zi a grupului.

2. Un alt nivel latent, implicit care se proiectează la nivelurile conduitelor subiective ascunse ce conduc uneori la refulări ale personalităţii indivizilor.

În explicarea ştiinţifică a clasei de elevi ca grup social este îmbinată teoria celor 3 curente pe componente care explică complexitatea fenomenului studiat.

Sociologia educaţiei identifică în categoria grupurilor sociale mai multe tipuri grupale: grupa în sine, grupul mic, grupul mare, colectivul.

Grupa e definită ca ansamblul persoanelor ce intră în interacţiune relativ permanent, dar nu pentru lungă durată.

Grupul mic e constituit din câţiva membri care realizează o cunoaştere reciprocă directă prin activitatea pe care o desfăşoară cu scopuri comune (echipa de redacţie, grupul de practică).

Grupul mare e constituit dintr-un nr de subiecţi care să asigure funcţionarea organizată pe o perioadă de timp îndelungată, are scopuri comune, reguli de acţiune definite şi instituţionalizate.

Clasa de elevi ca grup social funcţionează prin caracterul asimetric în planul comunicării în sensul relaţiei profesor-clasă. Existenţa unei clase ca grup social e determinată de conştientizarea motivaţiei existenţei grupului, adică a scopurilor acesteia, care sunt clasificate în:

- scopuri prescriptive de provenienţă externă ce asigură convergenţă de interese ale subiecţilor şi conferă statutul social al instituţiei şcolare.

- scopurile individuale implicite latente la nivelul grupului care ţin de personalitatea elevilor şi de capacitatea acestora de a conştientiza importanţa respectării regulilor activităţii la nivelul grupului.