Bunăstarea Copilului

I. SERVICIILE PENTRU BUNĂSTAREA COPILULUI

Ele reprezintă una dintre formele organizate de convingere a societății despre valorile copilului și ale familiei și de asemenea despre drepturile copilului de a se dezvolta ca o fiinţă umană și ca un viitor cetățean al societății respective.

Asistența socială are un rol deosebit de important în realizarea conexiunii dintre copii, familii și bunăstarea socială.

Prima responsabilitate a asistenților sociali este aceea de a promova bunăstarea clienților. În general, interesele clienților sunt prioritare. Există însă și excepții în care responsabilitatea asistenților sociali față de întreaga societate pot înlocui loialitatea datorată clienților, iar clienții trebuie îndrumați. Printre exemple se numară situația în care un asistent social este obligat prin lege să denunțe faptul că un client a abuzat de un copil sau a amenințat să se rănească pe sine sau pe alții.

Bunăstarea copilului continuă să fie unul dintre domeniile din cadrul bunăstării sociale în care asistența socială este profesiunea dominantă. Mai mult decât multe alte agenţii/instituţii sociale, instituţiile pentru bunăstarea copilului sunt/sau trebuie să fie dotate și administrate de asistenţi sociali care să fie conduşi de filozofia cea mai bună cale de a ajuta copiii este aceea de a sprijini, de a consolida și de a suplimenta eforturile familiilor.

Intervenţiile asistenţilor sociali în familie trebuie făcute cu foarte multă grijă pentru a evita acele acţiuni care ar putea slăbi familia naturală.

II. TEHNICA ASISTENTULUI SOCIAL IN FAVOAREA BUNASTARII COPILULUI

Stabiliţi-vă agenda şi obiectivele:

• Stabiliţi în prealabil ce subiecte veţi aborda. Nu aduceţi în discuţie prea multe probleme – limitaţi-vă la 2-3 subiecte.

• Stabiliţi ce doriţi să obţineţi de pe urma vizitei,

• Faceţi puţină conversaţie de politeţe la început, dar nu prea multă. Nu uitaţi, e vizita dvs.

• Dacă este o vizită în grup, stabiliţi dinainte cine va începe discuţia şi va prezenta agenda.

Ascultaţi cu atenţie

• În mare parte, munca asistentului social înseamnă să asculţi, să cauţi indicii cu privire la opiniile oficialului ales şi să găseşti prilejuri pentru a furniza informaţii valoroase.

• Dacă aveţi de a face cu “tipul tăcut," încercaţi să-l scoateţi din tăcere punându-i întrebări.

• Dacă aveţi de a face cu “tipul care se lungeşte la vorbă," căutaţi breşe ca să-l aduceţi înapoi la subiect.

Pregătiţi-vă, însă nu trăiţi cu sentimentul că trebuie să deveniţi un expert.

• Majoritatea oficialilor aleşi sunt nespecialişti, aşa cum sunt cei mai mulţi dintre noi. Faceţi-vă tema pentru acasă, dar nu trăiţi cu sentimentul că trebuie să cunoaşteţi în amănunt toate detaliile unei probleme. Dacă este cazul, puteţi să vă dezvăluiţi sentimentele şi experienţele personale.

• Trebuie să ştiţi când să spuneţi “Nu ştiu,“ şi să promiteţi că veţi reveni cu informaţiile necesare.

• Fiţi deschis la contra-argumente, însă nu vă agăţaţi de ele. Nu vă lansaţi în discuţii în contradictoriu.

Nu staţi prea mult timp.

• Încercaţi să ajungeţi la o concluzie cu privire la problema dvs. Dacă auziţi ce aţi sperat să auziţi, mulţumiţi şi plecaţi. Dacă nu reuşiţi să obţineţi nimic, mulţumiţi interlocutorului, chiar dacă sunteţi dezamăgit, şi spuneţi-i cum vă simţiţi. Părăsiţi biroul, urmând să reluaţi discuţia altă dată.

Nu uitaţi că vă aflaţi acolo pentru a construi o relaţie.

• Dacă oficialul ales este foarte bun într-un domeniu de care v-aţi ocupat şi dvs. sau v-a susţinut poziţia în trecut, nu uitaţi să vă exprimaţi recunoştinţa pentru acest lucru pe parcursul vizitei.

• Dacă însă lucrurile stau invers, gândiţi-vă la vorba "Nici prietenii, nici duşmanii nu-i ai pentru totdeauna." Într-o bună zi, când veţi avea nevoie de sprijin într-o problemă, v-ar putea fi de ajutor. Între timp, vizita dvs. îl poate împiedica pe acest oficial să vă devină un duşman activ. Cu alte cuvinte, măcar aşa mai reduceţi atacurile din partea taberei adverse.