Autismul Infantil

Nota 8.0
27 pagini
Psihopedagogie

Cuprins referat

Cap.1 Abordari conceptuale 2
Cap 2. Etiologia autismului infantil
2.1. Teorii neuropsihice si caracteristici 4
2.2. Baza biologica a autismului 6
Cap 3. Descrierea clinica a sindromului autist
3.1. Criterii DSM-IV 8
3.2. Criterii ICD- 10 9
3.3. Deficite la nivel cognitiv
3.3.1. Dificinte senzoriale si perceptive 11
3.3.2. Nivelul de dezvoltare a inteligentei 13
3.3.3. Deficiente atentionale 13
3.3.4. Tulburari de memorie 14
3.3.5. Tulburarile de limbaj 15
3.4. Tulburari de comunicare 17
3.5. Tulburari de relationare sociala 18
Cap. 4. Metoda TEACCH 21
Bibliografiei 26

Extras din referat

Cap. 1 Abordari conceptuale
Articolul pediatrului Leo Kanner (1943) privind "tulburarile autiste ale contactului afectiv " la copii, a trecut neremarcat in perioada celui de al doilea razboi mondial, fiind redescoperit de catre comunitatea academica abia dupa un deceniu.
Pana atunci acesta tulburare era considerata fie o forma foarte timpurie a schizofreniei, de unde si denumirea de "sindrom al dementei precoce", fie o consecinta ale unei alte deficiante (mintale, senzoriale) (V. Hancu, 2001).
L. Kanner a preluat din psihiatrie termenul de autism (folosit inca din 1911 de catre psihiatrul elvetian Eugen Bleuler pentru a desemne pierderea de catre pacient a contactului cu realitatea, avand ca efect imposibilitatea sau a unei dificultati totale de comunicare cu ceilalti), cu intentia de a denumi un anumit pattern comportamental observat la un numar de 11 pacienti, care desi pareau fizic normali, manifestau dezinteres pregnant fata de relatiile interpersonale si chiar fata de interactiunile cu mediul ambiental, avand tendinta de a se refugia in preocupari solitare, adesea cu caracter stereotip, bizar.
Prin urmare, Kanner descrie autismul infantil drept incapacitate inascuta de a reactiona adecvat in diverse situatii si de a stabili relatii firesti cu cei din jur. Acesta distingea doua categorii ce pot fi diferentiate clinic(C. Enachescu, 2000).
1. Forme deficitare mentionand un tip emergent de psihoza (dupa Catherine Milcent, 1991, termenul nu poate fi folosit la copiii mici, deoarece sugereaza o deformare a realului dupa ce s-a format reprezentarea acestuia, ceea ce nu este cazul copiilor autisti, care nu poseda o constructie mintala a realului), cu:
o IQ in crestere, de tip regresiv, deteriorat,
o IQ in scadere , un tip static, la care coeficientul de inteligenta se mentine constant
o De tip simbolic, unde IQ-ul variaza in functie de momentul examinarii si de proba utilizata
2. Distorsiunile precoce ale personalitatii, descrise de catre R. Mises si M. Moniot, si care se manifesta prin incapacitatea copiilor autisti de a comunica in mod adecvat cu ceilalti. Aceasta forma debuteaza brusc sau insidios, iar la aparitia sa se observa tulburari de comportament si angoase ce preced simptomatologia tipica a autismului.
Controversele inca prezente, privitoare la definirea precisa a autismului infantil, sunt consecinta a cel putin patru categorii factori (Cit. E. Verza, 1993):
o structura complexa (etiologic si siptomatologic) al sindromului autist
o caracterul limitat al posibilitatilor actuale de investigare si evaluare
o abordarile teoretice si metodologice diferite, datorita punctelor de vedere specifice in psihiatrie si psihopatologie, psihologie, psihopedagogie speciala, pedagogie etc.
o imprevizibilitatea structurii vietii psihice si a evolutiei comportamentale ulterioare momentului primei diagnoze, ce face extrem de riscanta orice prognoza sau evaluare post-terapeutica.
L. Kanner s-a confruntat el insusi cu acest gen de dificultati atunci cand a incercat sa delimiteze cat mai corect tabloul simptomatologic al copiilor autisti, fiind nevoit sa-si revizuiasca opiniile in studiile publicate ulterior.
S-a constat ca, departe de a fi inteligenti, copiii autisti prezinta in marea lor majoritate, tulburari severe de invatare, coeficient scazut de inteligenta.
Din punct de vedere al definitiilor propuse, acestea se axeaza mai mult spre aspectul simptomatologic, decat catre cel explicativ, ele variind in functie de formatia academica si de interesele profesionale ale unui autor sau altul.
Dupa E. Bleuler, autismul este un sindrom manifestat prin repliere totala asupra universului psihic propriu si prin modul de gandire necritica, axata pe subiectivism si detasare de realitate, dominata de reverie si fantezie.
P.Popescu-Neveanu descrie autistul ca fiind "subiectul care refuza contactul cu persoanele si obiectele externe si se refugiaza in lumea sa launtrica in care isi satisface dorintele in plan imaginar, se compenseaza afectiv prin fantasme care in cazuri patologice sunt duse pana la delir halucinatoriu".
Autismul se prezinta mai degraba sub forma unui continuu psihopatologic decat a unor tipuri precis individualizate.
In psihologie sintagma "note autiste" se utilizeaza atunci cand se constata manifestari asemanatoare sindromului autist (introvertire exagerata, lipsa motivatiei pentru cominicare, dezinteres marcat fata de situatii si persoane, detasare afectiva, necooperare), fara ca etiologia ori rezultatele diagnozei psihice sa confirme acest lucru.
Cap 2. Etiologia autismului infantil
Etiologia autismului infantil se datoreaza unei constelatii factoriale si in mare parte este guvernata de ipoteze. Spre exemplu, incidenta mult mai mare a acestuia la subiecti de sex masculin decat la cei de sex feminin (raport 4:1) a sugerat idea ca autismul reprezinta o extrema "gaussiana"a gandirii hiperanalitice si ultracerebrale a barbatilor.