Aspectele procesului psihic la copilul cu dizabilități în raport cu procesul de învățare școlară

Extras din referat

1.Obiectiv:prezentarea principalelor aspecte ale procesului psihic la copilul cu dizabilitati in raport cu procesul de invatare scolara
Invatarea ocupa un loc central in cadrul dezvoltarii psihice si al formarii personalitatii adulte deorece prin invatare individul dobandeste noi comportamente. 
2. Notiuni generale despre invatare 
La animale, invatarea are loc in sfera mecanismelor biologice sau cel mult a reactiilor lor neurofunctionale,la om, invatarea se extinde la toate nivelurile personalitatii: biologic, neurofiziologic, psihic, psihosocial, cultural-valoric.
Definitia invatarii: Mai exact: definitiile invatarii, intrucat exista o adevarata colectie a lor. Ele au, insa, toate o nota comuna: o achizitie care produce o schimbare comportamentala. Redam aici cateva:
- invatarea este o activitate preparatorie a individului, de structurare si asimilare a unor comportamente si operatii noi in vederea stapanirii diferitelor modalitati de interventie activa si transformatoare asupra mediului, ca si asupra propriei persoane;
- invatarea este o activitate prin care se obtin achizitii, progrese in adaptare, care vizeaza cunostinte, operatii intelectuale si insusiri de personalitate, achizitii ce apar la nivelul individului ca "bunuri" personale, obtinandu-se predominant pe baza de exercitiu;
- invatarea este un proces fundamental de reglare si formare prin care omul isi transform comportamentul, creeaza noi forme de activitate, isi dezvolta si realizeaza capacitatile;
- invatarea este un proces repetat de autocontrol si autoreglare, care se valideaza si respective se finalizeaza pe baza concordantei dintre modelul (planul) anterior elaborat de catre subiect si rezultatul obtinut;
- invatarea este un fenomen plurinivelar, de al carui studiu se intereseaza nu numai pedagogia si psihologia, dar si o serie de alte discipline ca: biologia, fiziologia a.n.s., gnoseologia, logica,sociologia, psihologia sociala, cibernetica.
In sens larg invatarea este procesul de dobandire (de catre fiinta vie) a experientei individuale de comportare. La acest nivel de analiza, care este unul biofiziologic, mecanismul invatarii coincide cu mecanismul adaptarii individuale, bazat pe formarea legaturii conditionate, gratie careia stimulul indiferent dobandeste, prin intarire, o anumita valoare semnalizatoare, devenind semnificativ. El se inscrie, astfel, in experienta organismului, determinand organizarea unei anumite reactii. Prin aceasta animalul "invata", adica dobandeste o noua experienta in raport cu stimulul si-si modifica in mod corespunzator conduita.
In sens psihopedagogic invatarea este o activitate (pe care o desfasoara elevul in scoala si orice om in situatie similara) pentru insusirea de cunostinte si dobandirea de deprinderi in toate sectoarele vietii psihice - cunoastere, emotivitate, vointa.
Invatarea, deci, este o activitate de insemnatate fundamentala pentru adaptarea la mediu si dezvoltarea psihocomportamentala.
Rezultatul invatarii trebuie privit sub un dublu aspect: unul informativ, care consta in extragerea si stocarea unui continut informational util, luarea in stapanire (insusirea) procedeelor, normelor si metodelor de gandire fixate in cunostinte: reguli, teoreme, definitii, legi, principii etc. si altul formativ, care consta in formarea si transformarea continua a aparatului cognitiv al elevului. Prin caracterul ei formativ, invatarea se leaga de un alt eveniment fundamental - dezvoltarea - devenind sursa cea mai apropiata a unor asemenea "produsi psihici" cum sunt priceperile, deprinderile, aptitudinile, atitudinile, interesele de cunoastere etc. Sub raport functional conteaza valoarea adaptativa a modificarilor de comportament - schimbarile de performanta rezultate din exercitiu. Iata de ce trebuie facuta precizarea ca nu orice achizitie, nu orice modificare poate fi considerata a fi invatare. Oboseala, de pilda, este o modificare in comportamentul subiectului (cauzata de o achizitie: acumularea acidului lactic in sange); aceasta stare temporara a organismului nu se confunda cu invatarea. De asemenea, nu intra in categoria invatarii schimbarile ce pot fi atribuite maturizarii sau tendintelor reactionale innascute.
Invatarea scolara - spre deosebire de invatarea in sens larg, care se refera la dobandirea experientei individuale de comportare - este un proces care se conduce dupa un model, adica dupa un plan sau program concret de instruire si verificare, folosit de profesor. Acest model asigura, de asemenea, dirijarea si controlul actiunilor elevului. Din acest punct de vedere, se poate spune ca invatarea (activitatea de insusire a cunostintelor si de dobandire a deprinderilor) este un fenomen psihologic a carui "soarta" se afla esentialmente "in mana profesorului", reproducand atat structural,cat si functional, parametrii obiectivi ai actiunii pedagogice.
Sub acest aspect, invatarea, ca si actiunea care depinde de ea - instruirea - poate fi considerata ca un model clasic de comunicatie, comanda si control, ca un proces care se desfasoara pe baza de feedback.

Fisiere in arhiva (1):

 Aspectele Procesului Psihic la Copilul cu Dizabilitati in Raport cu Procesul de Invatare Scolara.doc