1.Importanta cunoasterii mediului inconjurator in gradinita de copii Mediul inconjurator in care copiii isi desfasoara activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influentare asupra personalitatii acestora. Mai intai de toate, mediul ambiant ofera copilului posibilitatea de a veni mereu in contact cu ceva nou pentru el, care ii starneste curiozitatea, dorinta de a-l cunoaste, Astfel, din contactul cu obiectele si jucariile sale, cu lucrurile personale si cele ale adultilor, apar diferite intrebari din care rezulta ca prescolarul se intereseaza de denumirea, calitatile sau provenienta lor. Adultii in familie, cat si educatoarele la gradinita, trebuie sa satisfaca aceste interese. Prin raspunsul dat se transmit atat cunostintele solicitate de copil cat si cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie sa o aiba copilul fata de fiecare lucru sau fiinta. Cu alte cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunostinte, se formeaza copilului o atitudine corespunzatoare, un anumit mod de comportare. Astfel, se inlesneste cunoasterea treptata a mediului inconjurator, ca si integrarea din ce in ce mai corecta a copilului in acest mediu. Totodata, noile cunostinte dobandite devin un indreptar pretios al actiunilor intreprinse ulterior. Curiozitatea pe care copiii o manifesta fata de fenomenele naturii trebuie mentinuta si transformata intr-o puternica dorinta de a o cunoaste si intelege din ce in ce mai bine. Observarea sistematica a dezvoltarii si schimbarii in timp a plantelor, a cresterii si ingrijirii animalelor, educa atentia, spiritul de observatie deprinderea de a sesiza schimbarile din natura si dorinta de a cunoaste cauzele acestora. Noile cunostinte transmise copiilor cu prilejul observarii diferitelor fenomene ale naturii sunt intelese si memorate cu multa usurinta. Raspunzand la intrebarile prescolarilor, educatoarea trebuie sa le explice fenomenele respective in raport cu capacitatea lor de intelegere. Astfel, orizontul de cunoastere al copiilor se imbogateste treptat, ceea ce permite sa inteleaga ca plantele si animalele au nevoie de anumite conditii de dezvoltare ( hrana, caldura, lumina, adapost ),ca trebuie ingrijite de om; sau ca fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, ca fenomenele sunt legate intre ele si depind unele de altele. Intelegerea treptata, pe baza cunostintelor transmise de educatoare, a fenomenelor naturii, a interdependentei dintre ele ,a cauzelor care le-au provocat contribuie din plin la insusirea de catre copii a unor elemente stiintifice despre natura. Observarea sistematica a naturii de catre copii, sub indrumarea educatoarei contribuie la imbogatirea cunostintelor lor, la intelegerea adecvata a fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observatie, a gandirii si limbajului. Observand natura, copiii pot, de asemenea, sub indrumarea adultului sa sesizeze frumusetile ei si sa o indrageasca. In felul acesta li se educa simtul estetic, sentimentul de admiratie, de dragoste si mandrie pentru bogatiile si frumusetile naturii patriei noastre. De asemenea, mediul inconjurator ofera copiilor si alte posibilitati de cunoastere. Este vorba de cunoasterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activitatii umane in diferite domenii. Prin insusirea de noi cunostinte despre aceste aspecte ale vietii sociale, copiii isi largesc orizontul, isi dezvolta interesul pentru cunoasterea activitatii omului, li se educa dragostea si respectul fata de om si de rezultatele muncii lui. Un alt aspect al vietii sociale care place mult copiilor si care le da posibilitatea sa traiasca sentimente puternice contribuind din plin la educarea dragostei fata de poporul nostru, fata de datinile si obiceiurile romanilor, fata de sarbatorile nationale. Pe fondul acelor trairi intense, educatoarea transmite copiilor cunostinte despre ceea ce reprezinta fiecare eveniment, motivele pentru care este sarbatorit. 2.Dezvoltarea psihopedagogica a copiilor de varsta prescolara Dupa cum s-a vazut, dezvoltarea copilului pe plan psihic este conditionata de mai multi factori. Sub influenta jocului si a activitatilor programate ( observarea fenomenelor din natura si a realitatilor sociale, constructii, modelaj, desen. etc. ) precum si indrumarilor educatoarei, la copil apar particularitati psihice noi. Experienta lor cognitiva se amplifica sfera reprezentarilor se extinde, operatiile gandirii devin mai complexe. Toate aceste schimbari si multe altele confera studiilor prescolaritatii specifice particularitati care sunt prezentate schematic in cele ce urmeaza: Varsta prescolara mica si mijlocie ( 3 - 5 ani ) a) Progrese cognitive -perceptia, memoria, imaginatia, gandirea, limbajul - se desfasoara in situatii concrete si in contextul actiunilor practice, obiectuale. Important este ca educatoarea sa incurajeze cautarile, spontane ale copilului care cer ca orice adevar ce trebuie cucerit sa fie reinventat sau cel putin reconstruit si nu doar transmis. Folosirea exclusiva a mijloacelor audio - vizuale duce la un fel de "verbalism al imaginii" care in loc sa duca la activitati autentice, promoveaza doar asociatiile, substituind figurativul in locul operativului. Copilul percepe mai curand deosebirile decat asemanarile, insusirile obiectelor mai pronuntate, mai "batatoare la ochi", chiar daca sunt neesentiale. Operatiile gandirii se constituie in activitatea practica nemijlocita. Copilul este constructor activ al simturilor sale cognitive care genereaza la randul lor notiuni, concepte si operatii potentiale mai complexe. Copilul memoreaza si retine impresiile care il impresioneaza mai puternic, mai ales pe acelea legate de nevoile si dorintele lui actuale. b) Procesele afectiv - motivationale - incarcarea impulsiv - exploziva a acestor procese, adesea foarte pronuntata, atesta instabilitatea echilibrului emotional al copilului, exprimata frecvent prin strigate, plans, acte agresive etc. La prescolarul de 3 - 4 ani aceste reactii sunt inca difuze, nediferentiate, se polarizeaza usor dar aduc dupa sine un mare consum de energie nervoasa. Educatoarea trebuie sa-i fereasca pe copii de astfel de manifestari daunatoare sanatatii mintale si afective. Cu toate acestea, in general, socializarea afectiva la aceasta varsta se produce destul de intensiv. La inceput, interactiunea prescolarului cu alti copii este relativ limitata deoarece el este inca absolvit de sine. Copiii mici tind sa se joace mai mult unul langa altul decat unul cu altul. c) Conduita voluntara si comportamentul socio - moral. Conduita voluntara urmeaza suita miscarilor si actelor organizate la nivelul unor actiuni simple. Scopul activitatii il constituie mai ales obiectul perceput nemijlocit, iar motivele ei - interesele senzorio - motrice, procesele afective, interesele ludice. Activitatea inceputa adesea isi pierde cursul, se intrerupe, ramane nefinalizata. mai ales la prescolarii mici. Miscarile si actele implicate in conduita voluntara ating trepte ascendente de dezvoltare. Insemnate transformari si prefigurari apar si in comportamentul socio - moral. Constatam la copil ceea ce unii autori numesc "nevoia de ordine", respectarea regulilor sociale
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
