Invatarea a fost abordata de-a lungul timpului din diverse perspective, explicata si definita in variate modalitati incat deseori apar dubii cu privire la aplicabilitatea in practica a rezultatelor cercetarilor stiintifice. Exista o abordare traditionala a invatarii, bazata pe stimul si dirijare externa si o abordare contemporana bazata pe autodeterminare si autoconstructie in contextul dezvoltarii personale pe parcursul intregii vieti. Comportamentul ,,operant" si cel ,,intentional" reprezinta intuitii cu privire la omul foarte activ care nu trebuie excitat la un stimul, ci el trebuie sa caute stimulul cu ajutorul puterii sale. Intuitiile nu sunt suficiente pentru crearea legaturii dintre invatare si nevoia omului de autodeterminare si autorealizare. Psihologia cognitiva considera ca invatarea se realizeaza prin procese diverse de interrelationare si transformare a informatiilor receptate din jur. Mintea este sistemul de procesare a informatiilor, iar invatarea este achizitia de cunostinte. Bruner afirma ca invatarea are trei procese cognitive: achizitia de informare, transformarea acestei informatii in forma potrivita pentru realizarea unei sarcini, testarea, verificarea adecvarii acestei transformari. Sunt trei modalitati de reprezentare a experientei memorata si utilizata la nevoie: activa, iconica si simbolica. Acestea pot fi utilizate impreuna doar de catre adult. Modalitatea activa inseamna posibilitatea invatarii de a face ceva, cea iconica da posibilitatea de a lucra cu imagini figurale ale lucrurilor si cea simbolica permite a se lucra cu reprezentarile verbale ale lucrurilor. Perspectiva constructivista asupra invatarii completeaza ideea construirii cunoasterii prin resursele interne ale omului. Aceasta perspectiva pune accentul pe abilitatea omului de a rezolva probleme practice din viata de zi cu zi. Ideea de baza este aceea ca un individ care invata trebuie sa construiasca activ invatarea procesand stimulii din mediul extern. Constructivismul exogen se concentreaza pe modul in care individul reconstruieste intern realitatea exterioara. Din perspectiva constructivismului exogen invatarea reprezinta construirea structurilor mintale care arata lucrurile asa cum sunt in realitate. Constructivismul endogen nu mai inseamna cunoasterea doar ca o simpla oglinda, ci o transformare si organizare a structurilor cognitive vechi. In cadrul acestei perspective, invatarea este o restructurare activa a cunostintelor anterioare. Constructivismul dialectic reflecta lumea externa filtrata prin cultura, limbaj, credinte si interactiuni sociale, unde invatarea este apreciata ca o constructie a cunostintelor si valorilor diferite social. Constructivismul social pune accentul pe importanta culturii si a contextului in ceea ce priveste intelegerea a ceea ce se intampla in societate. Perspectiva aceasta este asociata cu multe teorii contemporane ale dezvoltarii si cu teoria social cognitiva. In contextul social sistemele de simboluri afecteaza foarte mult natura si gradul de extindere a invatarii. Fara comunicare cu alte persoane este imposibil sa dobandim sensul social al unor sisteme de simboluri importante. Principiile invatarii din perspectiva constructivismului sunt: invatarea este un proces activ in care cel care invata foloseste inputul senzorial si construieste sensuri cu ajutorul acestuia, oamenii invata cum sa invete pe masura ce fac acest lucru, actiunea cruciala de construire a sensului este una mentala, invatarea implica limbajul care influenteaza invatarea, invatarea este o activitate sociala, invatarea este contextuala, este nevoie de cunoastere pentru a invata si motivatia are un rol important in invatare. Constructivismul construieste fundamentele pentru o intelegere mult mai profunda a invatarii umane, invatarea reala nu este un studiu in scoala, ci o ucenicie prin care un novice cu sprijinul si orientarea unui expert devine independent. Teoriile cognitiv-sociale ale invatarii, accentuand natura sociala a invatarii, depasesc atat limitele teoriilor behavioriste cat si pe cele ale teoriilor cognitive. Teoria invatarii sociale arata faptul ca un comportament este invatat prin experienta personala. Cele trei variabile se influenteaza: cognitia influenteaza comportamentul, comportamentul influenteaza cognitia, activitatile cognitive ale persoanei influenteaza mediul, experientele acesteia cu mediul ii influenteaza gandirea. Albert Bandura a impus un model al invatarii care se realizeaza prin imitatie si modelare. Acesta a numit pentru prima oara teoria sociobehoviorism, dupa care teoria social cognitiva. Reprezentarile cognitive ale comportamentului se achizitioneaza prin observarea unui model, iar invatarea implica patru procese: atentia, retentia, productia si motivatia. Modelul experimental prin care si-a verificat ipostazele a cuprins doua grupuri de copii, vazand un tip de comportament al unui adult fata de o papusa pe nume Bobo. Copiii au fost filmati in timp ce se jucau singuri in camera, un alt experiment implicand trei grupuri de copii urmarind comportamentul agresiv a unui adult. Acest comportament a fost imitat de copii. Acest experiment avea doua faze, cea din urma avea recompense, de data asta nu s-a inregistrat diferente intre cele trei grupuri.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
