Violența domestică - o realitate în Republica Moldova

1. Notă introductivă. Noțiune.

Noi, cu D-voastră am pășit deja în al 3-lea mileniu, trăim într-o lume unde fluxurile informaționale ajung în fața micilor nostre monitoare în decursul a cîtorva zeci de secunde, într-o lume în care fiecărei familii îi revine cel puțin un calculator, însă cu mare regret nu ne-am debarasat de-a binelea de un șir de atrocități ce vin dintr-un trecut mai îndepărtat sau mai recent, cum ar fi violența în familia(în special faţă de femei şi copii). 63 % din numărul total de femei și ceva mai mult de 30 % din copii au fost supuși măcar odată violenței în cadrul celulei sociale pe nume “Familia”. Or, avînd un acces atît de larg la informația în domeniu, internauții, adică cei care dispun de internet, din păcate nu dispun de cunoștințe elementare pentru a defini Violența Domestică sau a apela la instituțiile competente .

După mine, cei ce au acces la internet, elementar ar trebui să cunoască ce este acest fenomen, cum se poate de luptat cu el și, măcar, să acceseze cele mai cunoscute surse precum wikipedia, legea sau anumite rapoarte făcute publice pe site-uri oficiale ale MAI sau organe de resort.

Wikipedia definește Violența în Familie în felul următor:

Violența în familie cunoscută și sub numele de violența domestică (abreviat VD) , abuz domestic, abuz familial, abuz marital/conjugal sau violență intimă (abreviat VI), poate fi definită pe larg ca fiind un model comportamental abuziv al unuia sau al ambilor parteneri dintr-o relație intimă precum mariajul, concubinajul, familia, prietenia sau conviețuirea. Violența domestică are mai multe forme precum agresiunea fizică (efectivă sau sub formă de amenințare), abuzurile sexuale, abuzurile emoționale, controlul excesiv, dominarea, intimidarea, urmărirea, abuzurile pasive/ascunse (de exemplu, neglijența) și privarea economică.

Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie Nr. 45 din 01.03.2007 definește violenţă în familie drept orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie, inclusiv contra copiilor, precum şi contra proprietăţii comune sau personale;

2. Actualitatea violenței în familie pentru Republica Moldova.

Un studiu efectuat în 2011 a constatat că 63,4 % dintre femeile din Republica Moldova cu vîrsta între 15 ani și mai mult pe parcursul vieții lor au fostsupuse violenței fizice, psihologice sau sexuale, de către un partener intim.

Într-un raport prezentat Națiunilor Unite în 2011 Guvernul Republicii Moldova a recunoscut existența problemei vaste a violenței în familie și s-a angajat să fortifice activitățile de remediere în acest sens.

Guverul a extins activitatea Sistemului Național de referire pentru Protecția și Asistența Victimelor traficului de ființe umane și victimelor violenței în familie, datorită legăturii strînse între traficul de presoane și violența în familie.

În anul 2007 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie (Legea 45) a oferit o bază excelență de extindere a accesului la justiție și securitate pentru victimele violenței în familie.

Astlef, a fost introdusă o nouă prevedere în Codul Penal, art.201, prin care violența în familie de orice nivel este calificată drept infracțiune. Odată cu adoptarea acestor norme, Republica Moldova a devenit una dintre primele țări din regiune în care violența în familie este abordată prin intermediul reglementărilor specific din cadrul ambelor ramuri de drept civil și penal. Mai mult decît atît, Republica Moldova este deasemena unul dintre primele state care a introdus în legislația sa prevederi cuprinzătoare privind activitățile de răspuns multi-sectoriale.

Potrivit datelor statistice, pe parcursul anului curent, în sfera relaţiilor familiale au fost înregistrate 563 de infracţiuni, dintre care 9 omoruri (art. 145 Cod penal), 8 vătămări corporale grave (art. 151 Cod penal) şi 546 infracţiuni prevăzute deArt.2011„Violenţa în familie” al Codului penal al Republicii Moldova. În rezultatul acţiunilor violente, comise de către agresori în cadrul familiei, victime audevenit 462 de persoane de gen feminin şi 101 persoane de gen masculin, acestea fiind supuse agresiunii din partea a 520 de persoane de gen masculin şi 43 persoane de gen feminin .

3. Factorii ce cauzează violența în familie.

Primul lucru pe care ţinem să-l remarcăm este faptul că, în opinia victimelor noţiunea de violenţă în familie se reduce doar la violenţă fizică. Deşi, dacă sunt întrebate de violenţă psihologică, cuvinte obscene, violenţă economică, majoritatea răspund că aceste lucruri sunt ceva firesc, cu care se confruntă/se confruntau în fiecare zi şi nici nu încearcă să le schimbe.

Ceea ce ar fi vrut la sigur să schimbe este ca să nu mai fie bătute, căci violenţa psihologică o suportă ca pe ceva absolut normal. „În fiecare zi mă numea cu cuvinte murdare, de ocară, nu-mi dădea bani nici de pâine la copii. Da nu asta mă deranja, mă rugam Domnului să nu mă bată”.

De cele mai multe ori, motivele violenţei în familie invocate de victimele participante la

investigarea noastră sunt alcoolismul (80% din răspunsuri) şi sărăcia (60%). Deşi nici una dintre respondente, victime ale violenţei domestice, nu a menţionat doar o singură cauză – majoritatea au specificat un întreg set de motive complexe. În cele mai dese cazuri este vorba de mai multe motive cumulate, cum ar fi starea de ebrietate a abuzatorului şi emoţiile negative ale acestuia, acumulate la serviciu sau pe parcursul zilei. Circa 30% dintre femeile supuse violenţei domestice consideră că propriul lor comportament a generat violenţa („faptul că nu tăceam, că nu eram mai

supusă, îi răspundeam înapoi – aceste lucruri au dus chiar la aceea că soţul m-a înşelat cu altă femeie şi, având o relaţie extraconjugală, era şi mai violent cu mine”).

În cazul victimelor minore, care au fost supuse violenţei în familie, motivul invocat de respondente a fost acela că de fapt copilul ştia despre adulterul tatălui, iar ca să nu spună mamei, tata o bătea. În unele cazuri de concubinaj, mama (fiind în stare de ebrietate) permitea concubinului să violeze propriul copil.

Toate minorele intervievate care au avut o experienţă de trafic, motivul de bază pentru a pleca peste hotare a fost anume acela de a scăpa de teroarea din familie şi de a rupe acel cerc vicios.

Un alt motiv, invocat de respondente, a fost şi educaţia din familia agresorului (circa 30% au menţionat că aşa e primit la el în familie – şi tatăl lui, şi bunelul erau agresivi cu soţiile). Acest lucru vorbeşte despre influenţa educaţiei în familie asupra propriului comportament, preluarea modelului de acasă, din familia de provenienţă şi perpetuarea lui în propria familie.

Un procent relativ mic din numărul respondentelor a menţionat şi un motiv care nu era inclus ca opţiune de răspuns în chestionar – adulterul din partea bărbaţilor (4%). Acest procent îl constituie, în exclusivitate respondentele care îşi ispăşesc pedeapsa pentru comiterea unui omor (fie a soţului, fie a concubinului, care era extrem de violent).

Un lucru ce nu poate fi trecut cu vederea sunt stereotipurile care există încă în societatea din Moldova: circa 30% din respondente, în calitate de motiv al violenţei, au menţionat: „Mă iubeşte, de-aceea mă bate”, iar circa 20% au indicat: „Aşa mă educă”.