Viața și activitatea lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel

1. Biografie

Georg Friedrich Wilhelm Hegel s-a născut în 1770 la Stuttgart. Studiază teologia la Tübingen împreună cu Schelling şi Holderlin. La Berna şi Frankfurt itrăieştellând lecţii, în 1801 este docent la Jena; trece aici drept discipol al lui Schelling, deşi era mai în vârstă decât acesta.

Perioada Jena este perioada unei “Realphilosophie” a unei filosofii a naturii. Fondează, împreună cu Schelling, “Jurnalul critic de filosofie”.

După plecarea lui Schelling din Jena, Hegel lucrează la Fenomenologia lui, prima introducere largă în sistemul său propriu. Schelling se va simţi vizat de introducerea lucrării; raporturile între cei doi prieteni se răcesc pentru totdeauna. Hegel, prost plătit, părăseşte Jena. Redactează un timp Gazeta Bambergului, în oraşul străjuit de catedrala de cel mai pur stil german.

De la 1808 la 1816 este director de liceu la Nurnberg. Este o perioadă de calm în care Hegel lucrează Logica sa, „logica mare”; elementele ei, prescurtate, formează materia cursului său în clasele superioare. Partea fundamentală a sistemului său este, prin Fenomenologie şi Logică, constituită. Este chemat la Heidelberg, apoi la Berlin.

Enciclopedia ştiinţelor filosofice, în care principiile din Logică îşi găsesc o dezvoltare într-o filosofie a Naturii şi într-o filosofie a Spiritului, rezumă întregul său sistem.

Hegelianismul devine, în Germania, marea filosofie a epocii.

Ideile sale, metoda sa dialectică sunt reluate, interpretate de discipoli numeroşi.

Hegel se ocupă de filosofia dreptului, de estetică, filosofia istoriei, istoria filosofiei, filosofia religiei.

Teoria sa a statului devine filosofia politică oficială a Prusiei.

El însuşi este, de la catedra din Berlin, filosoful oficial al Germaniei. Moare – înplină glorie şi activitate – în anul 1831.

2. Tübingen 1788-1793

Hegel se dăruieşte teologiei şi intră, la vârsta de 18 ani, la seminarul din Tübingen (numit Stift) pentru a-şi realiza studiile universitare. Aici studiază filozofia, istoria, teologia şi limbile clasice, latina şi greaca, matematică şi fizică.

În 1788 redactează un articol Despre avantajele pe care ni le procură lectura scriitorilor antici clasici greci şi romani. Aici îi cunoaşte pe Friedrich Hölderlin şi pe Friedrich Wilhelm Schelling, cu care leagă o strânsă prietenie. Este fascinat de lucrările lui Spinoza, Kant, Rousseau şi urmăreşte cu entuziasm evenimentele Revoluţiei franceze.

În 1790 obţine titlul der “Magister der Philosophie” cu o lucrare asupra problemei morale a obligaţiilor, unde opune dualismului kantian ideea unităţii raţiunii cu sensibilitatea. Apoi se înscrie la Facultatea de Teologie. Urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor şi a Epistolelor, despre filosofia stoicului Cicero, despre istoriei filosofiei, despre metafizică şi teologie naturală şi decide, între altele, să se înscrie la cursuri de anatomie.

Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna şi Frankfurt am Main, până în 1801, când devine docent la Universitatea din Jena şi scrie lucrarea "Diferenţa între sistemele lui Fichte şi Schelling. Împreună cu Schelling fondeazărevista “Kritische Zeitschrift der Philosophie”.

În 1807 publică lucrarea sa fundamentală “Fenomenologia spiritului” (Phänomenologie des Geistes).

Între 1808 şi 1816 este rectorul gimnaziului din Nürnberg şi publică lucrarea “Ştiinţa logicii” (Wissenschaft de Logik, 1812-1816). În 1818, după o scurtă activitate la Universitatea din Heidelberg, ocupă catedra de filozofie la Universitatea din Berlin, care aparţinuse lui Fichte, şi începe, în prelegerile ţinute, să propage propria sa filozofie, ce va fi succesiv publicată în “Enciclopedia ştiinţelor filosofice” (Enzyklopädie der philosophischen Wissenschaften, 1817-1830), cuprinzând filozofia dreptului, a istoriei, religiei, istoria filozofiei etc. Hegel moare la 14 noiembrie 1831 în Berlin, victimă a unei epidemii de holeră.