Uzul și abuzul de substanțe - droguri

1.1. Drogul

- Este materia prima de origine vegetala, animala sau minerala cu ajutorul careia se prepara anumite medicamente.

- Produse naturale sau sintetice capabile sa modifice comportamentul consumatorului si sa genereze o dependenta.

- In 1967, Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) precizeaza ca trebuie considerat drog "orice substanta (avind sau nu aplicatii medicale legitime) care face obiectul unui consum abuziv in alte scopuri decit cele medicale".

- Termenul mai generic de substante drogante include:

1. drogurile propriu-zise, numite si dure sau ilegale

2. drogurile acceptate social, legale: alcoolul, nicotina, cafeina

3. medicamentele.

Drogurile stimuleaza centrii placerii din creier (descoperiti in 1954). Acesti centri ofera o recompensa psihica activitatilor intelectuale si fizice realizate de individ: placerea, bucuria resimtita dupa ce ne-am terminat pur si simplu o sarcina sau dupa ce am realizat ceva deosebit. Stimularea repetata a centrilor placerii duce la scaderea reactivitatii, la "uzura", ceea ce necesita stimuli (doze) mereu crescute.

Potentialul dependogen al drogului depinde de alcaloizi. Acestia au in molecula lor unul sau mai multi atomi de azot, inclusi in structuri de carbon mono sau policiclice. Toti alcaloizii au gust amar, sunt putin solubili in apa si prezinta un numar de reactii comune fata de anumiti reactivi chimici, de precipitare sau de culoare.

1.2. Abuzul de substante / de droguri / toxicomania

Definitia data toxicomaniei de Porot este cea mai acceptata:

"Toxicomania este apetenta anormala si prelungita manifestata de anumite persoane pentru substante toxice sau droguri, pe care acestea le-au cunoscut in mod intimplator sau prin cautarea voluntara a efectului analgezic, euforizant sau dynalic, apetenta care devine repede o obisnuinta tiranica, atragind dupa sine marirea progresiva a dozelor. Aceste substante toxice, datorita unei mari nocivitati proprii, ii fac pe unii autori sa se refeer la puterea lor toxicomanogena (alcaloizi ai opiului) sau printr-o folosire foarte intensiva si prelungita (alcool) provoaca in organism reactii de adaptare ce se traduc prin toleranta paradoxala, printr-o stare de nevoie imperioasa si prin accidente mai mult sau mai putin impresionante in cazul unei intreruperi bruste a consumului. Anumite toxicomanii pot determina degradari organice, unele soldindu-se uneori, intr-un interval de timp mai mult sau mai putin lung, cu decaderea fizica si mintala a individului".