Tipuri de personalitate in determinarea bolilor

Orice incercare de definire a personalitatii se loveste de enorme dificultati, generate, pe de o parte, de gradul deosebit de generalitate al notiunii, iar pe de alta parte, de nevoia de sinteza pe care orice definitie o presupune.

Personalitatea umana constituie direct sau indirect terenul de intersectie al multor discipline stiintifice, este un univers care incita permanent la cunoastere, dar care niciodata nu poate fi epuizat. Goethe considera ca suprema performanta a cunoasterii stiintifice este cunoasterea omului. Ideea este justificata atat prin complexitatea maxima a fiintei umane, cat si prin faptul ca omul reprezinta valoarea suprema pentru om.

Intre pesimismul lui Nietzsche, care afirma ca omul este animalul care nu poate fi niciodata definit, si viziunea axiologica a lui Protagoras care spunea ca omul este masura tuturor lucrurilor, se naste nelinistitoarea intrebare - cum sa evaluezi ceva care nu este masurabil?

Daca pentru alte domenii aceasta intrebare poate sa ramana retorica, pentru psihiatrie, psihopatologie si psihologie clinica, care opereaza cu modelul medical, ea trebuie cu necesitate sa-si gaseasca un raspuns. Acest raspuns devine extrem de complex in contextul cresterii vertiginoase a volumului informatiilor stiintifice, care determina o viziune multidimensionala, prin care realitatea nu poate fi cunoscuta decat prin interpretarile interdisciplinare, sistemice, ale contextelor, ansamblurilor.

Cu toate ca se pot inventaria aproape tot atatea definitii asupra personalitatii cate teorii psihologice exista, se poate stabili totusi un oarecare consens asupra unui numar de notiuni, care sunt in genere cuprinse in orice definire si descriere si pe care vom incerca sa le trecem in revista:

- personalitatea este un concept global, o structura care nu se poate descrie decat prin elementele sale structurale;

- ea are un anumit grad de permanenta, o dinamica si o economie proprie;

- este rezultanta dezvoltarii potentialitatilor innascute intr-un mediu de dezvoltare precizabil din punct de vedere socio-cultural;

- dezvoltarea personalitatii este secventiala.

Subliniem insa inca o data ca abordarea acestor puncte de referinta difera dupa scoala, atat in privinta sensului acordat, cat si a ponderii ce li se aplica in cadrul personalitatii.

Mentinandu-ne punctul de vedere ca pentru o ordonare axiologica trebuie sa preexiste o cunoastere suficienta a notiunii de valorizare, vom trece in revista principalele grupe de teorii cu privire la personalitate, urmarind in principal aspectul structural, aspectul dinamic si genetic puse in evidenta de acestea, situate la interferenta medicinii cu psihologia.

Teorii neobehavioriste - obiectiviste, incearca sa explice fenomenele psihologice prin extrapolarea rezultatelor psihologiei experimentale si psihofiziologiei. Analizand rolul structurant al mediului in constit